25.02.2020
Tel Aviv este prilej de uimire de fiecare dată când îl văd. Nu vom putea niciodată compara Bucureştii cu mari oraşe europene, dar acest reper ne este la îndemână şi comparaţia nu ne este întotdeauna defavorabilă. Modelul urbanistic fiind cel american, banii existând şi fiind bine drămuiţi, TA creşte continuu, producând şi arhitectură de calitate, chiar dintre clădirile de birouri înalte, sau din cele de edificii (extinderea Muzeului de Artă, sau clopotul sub care sunt ţinute manuscrisele de la Qumran), fiind unele citabile în orice publicaţie de arhitectură contemporană. Am văzut bune restaurări, inclusiv în zona de arhitectură Bauhaus pre-şi post-belică (Al Doilea Război Mondial) şi foarte bune conversii (supraetajări de clădiri istorice). Am văzut, de asemenea, tentative, unele interesante (grădina muzicală de la satul templier german), de a adăuga ceea ce pare că lipseşte, încă, cronic oraşului: spaţii publice.

Acum, pentru prima oară, am mers să văd chiar prima extindere spre nord a Jaffei (Iaffo), care va deveni ulterior Tel Aviv. M-am simţit ca acasă, la mine la Tulcea. Poate că era influenţa turcească în ambele destinaţii. Poate că era aerul parţial decrepit, deoarece restaurările abia acum se întâmplă, spre entuziasmul turiştilor. În fine, metoda e clasică deja: se mută artiştii, se deschid cafenele aproximative, dar tematice, lumea vine buluc şi se tot restaurează porţiuni din ce (mai) e. Am văzut un cvartal întreg care fusese iniţial demolat şi acum se reface tot istoricizant. De ce nu? Simulacru este oricum, indiferent ce metodă s-ar fi adoptat.

În fine, o vorbă bună pentru foarte frumoasa faleză de la TA, care se continuă, cu tot cu pistă de velo (acum, pentru toţi cei aflaţi pe una sau două roţi, cu sau fără motor electric), până la Jaffa. O remarcasem deja din 2016, când încă se lucra la ea: interesantă ca propunere de landform architecture, unde dunele ascund cafenele, având deasupra obiecte din beton pentru şezut (cam ca acelea din faţă de la Cărtureşti Verona, dar mult mai ergonomic modelate), umbrare şi spaţii pentru jocuri de plajă. Toată lumea, vorba filmului, râde, cântă şi dansează (aleargă), cumva în ciuda tensiunii din aer. Nu ezitaţi să mergeţi la restaurantul Bătrânul şi marea, apropo de filme, de pe faleza de la Jaffa, un excelent restaurant de mâncare locală, mai cu seamă din mare, cu management arab şi evreiesc, care şi-a dublat terasa din 2016 încoace.



  

0 comentarii

Publicitate

Sus