Cândva ţi-ai sprijinit umbra de această poartă
vocea ta a răsunat pe această stradă
nişte mici pietre de râu, alburii, s-au rostogolit din mâna ta pe caldarâm
le aud şi acum zgomotul sacadat
îţi văd pletele fluturând în vântul de noiembrie al unei alte toamne
îţi pot adulmeca în ceaţă mirosul de animal sălbatic
îţi simt privirea arzând înfruntând întunericul
acum ai altă voce alt chip
şi o privire în care toate par să fi apus
pletele tale cândva neîmblânzite
ţi se aşează cuminţi pe umăr
în pielea ta s-a strecurat un uzurpator
cândva vocea ta a răsunat pe această stradă
apoi şi-a luat zborul şi a migrat în mine
cândva ţi-ai sprijinit umbra de această poartă
între timp tu ai devenit un altul, necunoscut
între timp eu m-am preschimbat în tine