20.05.2020
Fiecare om cu locul lui.

Harta locuirii noastre se intersectează cu harta lumii, undeva pe tărâmul indefinit al amintirilor. Cum ar fi să ne conturăm pe o hartă veşnic îmbogăţită fiecare drum zilnic de acasă înspre lume şi înapoi? Harta paşilor noştri - casele nomade ale trupului, cu cerurile deasupra minţilor noastre, clare sau rătăcite. Locuind în amintire oraşul prinde straturi pe care le îmbrăcăm ca nişte haine iubite şi purtate până sunt tocite şi întoarse pe cealaltă faţă.

Acum, că circul aproape zilnic până la mama pe un drum dus-întors, pustiu şi neobişnuit de tăcut într-un prezent pandemic, Bucureştiul copilăriei mele, întrevăzut-pipăit-gustat ex-centric, îmi trimite mirosuri de muşeţel din balta Cocioc, ce avea să devină prin anii '70 Parcul Tineretului; de liliac firav şi regina nopţii, înlocuită mai târziu cu mâna-Maicii-Domnului, din grădina ascunsă în spatele blocului din Cantemir, ivită din bucuria şi încăpăţânarea tatălui Mihai de a sfinţi locul. Şi uite, fără să vreau amintirea mi-a trasat primul drum între case.

Axa Tineretului - Cantemir e o linie continuă, dacă o iei pe bulevard. De o parte blocurile, colonii de cutii verticale comuniste ale anilor '70-'80, mai mult sau mai puţin scorojite, de cealaltă, Parcul Tineretului, aer proaspăt şi zgomote de puşti neobosiţi (astăzi pustiu şi închis de pandemie) până la intersecţia cu Bd. Şincai. De aici încolo numai blocuri, pe Cantemir, ex-Magistrala Nord-Sud. Aceleaşi cutii verticale, mai vechi şi mai strâmte însă, cu tehnologia anilor '60 şi logica comunistă a locuirii la comun tip container, astăzi reabilitate termic, cu faţade colorate în nuanţe de albastru şi verde viu.

4 oameni în 45 mp pentru o copilărie şi adolescenţă înghesuite la parter, prelungite în faţa blocului cu vecinii de scară până târziu în serile scufundate în mirosul teilor de pe bulevard. Cei 30 de ani postrevoluţionari ne-au înlocuit pragurile obişnuinţei cu bulversări punctuale ale peisajului locativ: au scurtat trotuarul, au eliminat teii, au schimbat de n-ori bordurile, locurile de parcare, canalele, coşurile de gunoi şi gardurile vii care delimitau grădinile fiecărei scări de bloc. S-au conturat pe corpurile blocurilor, la parter, semne ale unei tranziţii prelungite sine die şi o nouă arhitectură a nevoii de consum - buticuri, farmacii, cabinete veterinare, patiserii, covrigării, magazine de optică şi plafar, librării, saloane de coafor, florării, măcelării şi mini-marketuri de cartier. Şi, bineînţeles, nelipsitele firme de telefonie mobilă şi reparaţii GSM, încasetate în spaţii de 2/2/2, decorate cu oferte non-stop, cărora li se alătură adesea sediile bancare. Oraşul este la picioarele noastre.

(mama este astfel asigurată zilnic cu toate cele...)

Grădina din spatele blocului alor mei nu mai există, pentru că nici tata nu mai e. Pământul dintre apartamentul nostru şi spatele caselor de cartier a ajuns sterp, răscolit şi excavat pentru repararea conductelor termice. Jertfa majoră a fost gutuiul tatei, îngrijit de el ca pe un copil ce avea nevoie veşnică de ajutor, ferchezuit şi dat cu var în fiecare primăvară ca să dea rod. Viţa îmbătrânită într-un rest de boltă, lăcrămioarele şi trandafirii nu s-au pus la socoteală, viaţa grădinii era deja surghiunită o dată cu plecarea tatei.

Blocul e bătrân, a împlinit anul ăsta 60 de ani şi a început să scârţiie, dar ne încălzeşte încă bine oasele iarna. Mama îl depăşeşte şi cu cei 86 de ani ai ei se ia la întrecere cu timpul. E o luptă grea, pe viaţă şi pe moarte şi eu, în drumul meu zilnic între case, sunt aliatul ei.


text: Lila Passima | foto: arhiva personală Lila Passima

***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.

0 comentarii

Publicitate

Sus