A fost cînd se băteau urşii în coade şi iepurele vîna lei un împărat războinic, alb la păr, verde la trup. Plecînd îi porunci fiului său să nu deschidă uşa interzisă şi să mănînce orice din cămară, afară de un borcan cu zacuscă de somon. La întoarcere găsi uşa şi zacusca neatinse şi îl lăudă pe băiat, deşi în sinea lui turba de furie. În zadar puse împăratul vrăjitori iscusiţi
să-l ispitească pe tănăr,
doar-doar o ieşi din casă. Nici merele de aur furate din grădină nu
l-au făcut pe băiat să plece după hoţii anume tocmiţi, nici fata de împărat răpită de zmei. Chemat la judecată, fiul spuse că fata era de mult în dragoste cu zmeul, iar merele erau doar suflate cu aur. Îl citise pe Propp şi ştia că aventura iniţiatică te obligă să ieşi din casă, el însă vrea să rămînă în casă, mulţumit de
tătîne-su şi de servitoarele trupeşe. E drept că palatul avea sute de încăperi, iar grădina imperială ţinea cît vezi cu ochii. Cît despre iniţiere, flăcăul recurgea la cărţi şi filme.
text: Şerban Anghelescu | colaj foto: Ruxandra Grigorescu
***
#CasaDe_aCasa |
Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui
într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa
[email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către
website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din
Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica
casa de-a casa de pe LiterNet.
