14.06.2005
toxic_cinnamon_insurgent şi underground_amber_suicide sînt ID-urile mele de pe Yahoo. Mai exact, alias-urile. Că ID am unul singur, mult mai banal: andagreen. N-am putut să-mi creez un nume mai simpatic, mai şmecher, mai á la greenandwhitewizard, cum e adresa mea de pe MSN, fiindcă ăştia de pe Yahoo devin complet opaci dacă au de-a face cu înşiruiri prea lungi de litere. Le trebuie şi cifre ca să te lase să te exprimi. Sau măcar un underscore. Iar eu nu vroiam greenandwhitewizard cu underscore. Întotdeauna am acceptat underscore-ul în orice alt context, dar nu în greenandwhitewizard. Nu_pot_să_fac_un_astfel_de_compromis. Aşa că l-am contras pe MSN în Yahoo, pe greenandwhitewizard în andagreen, şi gata, repede, fă-mi contul odată, că mă grăbesc. M-a costat graba asta: îmi porneam în fiecare zi messenger-ul... Şi mă uitam cum scrie acolo "Connecting to Yahoo as andagreen..." Şi nu-mi plăcea ce vedeam... Şi mă enervam... Şi-mi era lene să-mi fac altă adresă de e-mail şi să-mi adaug iar toţi prietenii pe lista din messenger...

Cînd începusem să mă resemnez, am descoperit alias-urile. Am fost atît de încîntată că pot să-mi schimb ID-ul de Yahoo fără a-mi crea alt cont, încît, luată pe sus de un entuziasm schizoidic, mi-am făcut nu un alias, ci două. Aşa că acum sîntem trei: un drăcuşor (toxic_), un îngeraş (underground_), iar la stînga unuia şi la dreapta celuilalt, stă andagreen. greenandwhitewizard a luat o scurtă pauză, bea cocktail-uri cu umbreluţă pe MSN şi-şi încarcă bateriile.

Toate bune şi frumoase. Pînă cînd mi-am dat seama că n-a mai rămas aproape nimic din andagreen. Pentru că, din andagreen, am devenit, mai nou, acel versus din titlu. Să mă explic: de cînd i-am creat pe toxic_cinnamon_insurgent şi pe underground_amber_suicide, nu fac decît să ţin balanţa între ei. Dacă ştiam ce mă aşteaptă, nu mă băgam în chestia asta. Suport, tac şi dau din cap, apatică, privindu-i cum se loghează pe net, cînd unul, cînd altul. În locul meu.

În general se loghează drăcuşorul, că e toxic şi-şi face loc mai repede. Cei care-l pot vedea în fereastra de avatar de pe messenger ştiu că e o animaţie 2D. De fapt ei văd o poză de-a lui în format *gif - i-a plăcut foarte mult cum a ieşit în ea şi nu mai afişează alta. toxic_ e rudă bună cu demonii din Samurai Jack - mare, negru, fioros. Şi cu ochii roşii. Prietenii mei sînt absolut fascinaţi de el: le spune bancuri porcoase şi îi învaţă să tragă chiulul de la muncă. E un entertainer de mare clasă. Degeaba mi-am pus firewall ca să-l opresc. E obişnuit cu firewalls, doar e drăcuşor, şi specialitatea lui sînt cazanele încinse, pereţii de flăcări şi alte lucruri de genul. Pe de altă parte, îngeraşul se plînge în continuu că nu-l cunoaşte nimeni, pentru că el apucă aşa de rar să se logheze şi, oricum, cînd reuşeşte s-o facă, nu-l las să stea pe net cît ar merita. Acuma l-au apucat ideile fixe: că nu-şi poate face punctele pentru a candida la funcţia de arhanghel fiindcă nu-l las să-şi scoată nasul în lume şi nu-şi poate îndeplini indicatorii. De-aia are el studii la har_vard? Ca să stea pe tuşă?

underground_amber_suicide ăsta e o animaţie 3D. Cînd mai apucă să se vadă în fereastra messenger-ului, afişează o fotografie în format *jpeg, cu el cucerind Everestul. (E trucată poza, evident). underground_ nu e slab, ba chiar aş spune că-i grăsuţ. Are burtă, îşi pune părul pe bigudiuri şi poartă monoclu. Fumează pipă. E un înger intelectual, sau, mai degrabă, un înger care se crede intelectual. Acolo sus lucrează ca redactor de reviste. Are aripi foarte mici, ridicol de mici faţă de ale lui toxic_cinnamon_insurgent. Nu-i place cu ce se ocupă, şi nu-i place să fie îngerul meu. Nici mie nu-mi prea surîde ideea.

De aceea ne luptăm tot timpul. Eu aş vrea o brioşă, mi se scurg ochii după ea, el îmi şopteşte că îngraşă. Eu aş vrea să citesc ceva interesant, el îmi spune că-i sub nivelul meu intelectual. Dacă vreau să ascult Mozart, el îmi dă cu tifla spunîndu-mi că mai bine m-aş băga la un Screamin' Jay Hawkins. Vai, dar de fapt uitase că mă depăşesc anumite chestii... Ce să spun. În ultima vreme a devenit insuportabil. Cred că a intrat în vreo reţea inter_zisă şi mi-a aflat punctele slabe. Altfel nu înţeleg de unde atîta tupeu pe capul lui. De cîte ori vreau să fac ceva şi sînt chiar hotărîtă să fac lucrul pe care mi l-am propus, underground_ îşi bagă nasul sub care îşi cultivă cu grijă o mustaţă arcuită, şi totul se strică. Cînd, de fapt, ar trebui să mă susţină. Iar toxic_ a înnebunit complet. Sînt absolut convinsă că domnul underground_ amber_suicide îl are la mînă cu ceva. Fiindcă drăcuşorul tace chitic, face sluj şi nu comentează, deşi ăsta e rolul lui, de fapt, nu? Să mă împingă în direcţia opusă celei pe care vrea să mi-o impună underground_. În loc să se certe pe deasupra capului meu, cum fac îngeraşul şi drăcuşorul celorlalţi oameni, ai mei s-au aliat. Nici pe drăcuşor nu te mai poţi baza în zilele noastre, de coruptibil ce e. De-aia am devenit eu versus. Fiindcă s-a stricat echilibrul.

Ştiu exact cînd s-a stricat definitiv: într-o seară, cînd messenger-ul sforăia şi eu îl scărpinam discret între urechi. Din întîmplare mi-am aruncat un ochi, să văd cine e on-line. Şi, ce să vezi: i-am prins pe cei doi asupra faptului. underground_ îl chemase pe toxic_ la un schnapps şi vorbeau despre mine. Ce mi-au auzit urechileeee.... Era clar că drăcuşorul devenise un blegovan sadea. Îngeraşul îi povestea, scăldat în aburi de alcool, cum îşi bate joc de mine: se loga singur şi îmi înjura prietenii, pretinzînd că e andagreen. Mă şi miram de ce nu mă mai salută lumea pe stradă. Iar tembelul de toxic_ era în convulsii de atîta rîs.

Am luat pe loc o decizie: nu se mai poate aşa. Deveneam cataleptică din cauza dansului nebunesc al celor doi. Era momentul pentru nervi, scandal, certuri. I-am convocat automat într-o şedinţă de maximă urgenţă, dar erau prea ameţiţi de la schnapps ca să mai scot ceva de la ei. Am hotărît să renunţ complet la contul de pe Yahoo. Dar, tocmai cînd eram pe punctul de a-mi dezinstala messenger-ul, am făcut, întîmplător, o descoperire pe care mi-a facilitat-o Pretzel, computerul meu. El era ultimul bastion în calea farselor jucate de îngeraşul ăsta imposibil, care-mi subminase şi convertise drăcuşorul. Ei bine, Pretzel mi-a semnalat că toxic_cinnamon_insurgent şi underground_amber_suicide se tem de greenandwhitewizard. La prima vedere, mi s-a părut o altă festă de-a lui underground_. Paranoia din mine zicea că dementul l-a corupt pînă şi pe Pretzel. Dar, pînă la urmă, m-am gîndit să văd dacă e adevărat ce-mi spune computeraşul. Tot n-aveam nimic de pierdut. Aşa că am dat o tură pe la greenandwhitewizard pe MSN, i-am luat cocktail-ul din mînă şi l-am dat peste cap - aveam mare nevoie. Apoi i-am spus că i s-a terminat concediul şi am deschis MSN şi Yahoo în acelaşi timp. Extraordinară descoperire! De cum a apărut greenandwhitewizard, toxic_ şi underground_ s-au făcut mici mici mici (în taskbar) şi-au început să scheaune. Asta a fost marea victorie. Deşi... nu s-au schimbat radical. Au devenit, totuşi, mai discreţi şi mai decenţi. Cel puţin cînd sînt eu prin preajmă. S-a îmbunătăţit mai ales comportamentul lui toxic_, care se transformase într-un bădăran. Avea ticuri nervoase, bea şi nu prea mai făcea duş în ultima vreme.

După ce-am făcut scandal, nu i-am mai prins la băut. Sînt amîndoi curaţi, civilizaţi şi destul de lucizi cît să se mai ia la harţă unul cu celălalt din cînd în cînd, aşa cum e firesc de fapt. Singurul lucru neplăcut e felul în care mă privesc. Mă blagoslovesc în fiecare zi cu nişte priviri nevinovate... ce să mai... inocenţa-ntruchipată! Se uită la mine aşa cum te uiţi la un dezaxat care-ţi fură ceva şi-apoi tot el te face hoţ. Cu toate astea, e mai bine. Se poate trăi cu ei acum, datorită lui Pretzel şi, bineînţeles, lui greenandwhitewizard.

Asta a fost, dragi prieteni, povestea cu toxic_cinnamon_insurgent versus underground_amber_suicide, în care eu am fost silită să fiu versus. Aveţi grijă de îngeraşul şi drăcuşorul vostru, mai ales dacă vă faceţi alias-uri. Este, după cum puteţi deduce din cele de mai sus, extrem de periculos şi poate cauza neplăceri majore. Pînă una-alta, ca să scap de scandalul şi înghesuiala MSNYahoo-iană de-acasă, eu m-am făcut cuminte şi realistă. Mă mut cu toate bagajele (şi mail şi messenger) pe AOL, unde ID-ul meu va fi la fel de cuminte şi realist ca mine: [email protected]. Şi gata.

0 comentarii

Publicitate

Sus