La dezvelirea unei statui

Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio Romania Internaţional unde au fost difuzate recent. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a fi postate pe site-ul nostru.


"Statuile sunt o investiţie bună pentru o comunitate. Dacă ar trebui să plăteşti câteva salarii, asta ar fi o investiţie pe termen lung, destul de riscantă şi fără un profit real imediat... Pe când o statuie... este ieftină şi durează; în plus, dai banii o singură dată... Dar priveşte-i pe oamenii aceştia..."

Suntem la Orăştie, un orăşel din vestul României. Arheologul american se trage mai la umbră. Îi este foarte cald şi s-a cam plictisit. De trei zile este în România, la un congres pe teme de istorie a dacilor. E purtat de colo-colo, ca un adevărat trofeu. I se face cunoştinţă cu prea mulţi oameni. "Profesorul Possehl, de la Universitatea din Pennsylvania" - murmură el, i se zâmbeşte şi apoi e uitat pe vreun scaun. N-a înţeles prea bine comunicările citite în română (deşi suntem la un congres internaţional). A citit, desigur, tot ce scria în caietul congresului, tradus de o domnişoară drăguţă, de care s-a descotorosit repede, pentru că n-a vrut să-i răpească prea mult din timp. Dacă ar putea da timpul înapoi, ar găsi o formulă destul de politicoasă de a o refuza pe prietena doctorului român la ale cărei insistente a acceptat să vină în Carpaţi...

La numai câţiva paşi de americanul nostru, prefectul, primarul, un sobor de preoţi, o companie de jandarmi, un cor de copii, câţiva distinşi oaspeţi din capitală şi o mulţime de localnici stau adunaţi în jurul unei statui de 4 metri, care urmează să fie dezvelită. Româno-americanul-doctor-în-medicina-şi-în-istorie Napoleon Săvescu a venit tocmai de la New York, cu statuia lui Burebista, "rege al tuturor regilor"... La 17 kilometri de aici, pe munte, au rămas în picioare vestigiile Sarmisegetuzei Regia - capitala vechii Dacii. Iar Napoleon Săvescu s-a gândit că oraşul acesta merită încă o statuie de bronz. Şi i-a făcut-o cadou. A adus-o şi a plantat-o lângă biserica din centrul oraşului. Pentru că mai nou aşa se cade... a chemat câţiva preoţi să o sfinţească - spre indignarea tinerilor dacologi bucureşteni - "ce treabă are un rege dac cu creştinismul?". A donat-o primăriei dar "...dacă nu aveţi grijă de ea, v-o iau înapoi...". Primarul i-a oferit diploma de cetăţean de onoare al oraşului Orăştie. Iar localnicii s-au bucurat de spectacol: câţiva dintre ei, mai norocoşi decât arheologul Possehl, luaseră loc la terasa cofetăriei şi priveau întreaga comedie, feriţi de soare dar agresaţi de decibeli. Din când în când, câte un biciclist frâna şi se oprea preţ de câteva minute să vadă despre ce e vorba. O femeie ce târa agale un cărucior de piaţă înţepenise în mijlocul drumului, ascultând mirată cuvintele preotului care cânta "se sfinţeşte statuia aceasta, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh". Câţiva copii cereau şi ei un bănuţ de-o pâine. Jurnaliştii din presa locală se învârteau, importanţi, să strângă declaraţii şi impresii - pentru "Radio Color". Apoi personalităţile s-au fotografiat cu statuia şi întreg alaiul a fost invitat la un dejun copios... în cinstea lui Burebista, evident. După alte câteva ore, bunul doctor în medicină şi istorie şi-a luat congresul, arheologul american şi invitaţii şi a plecat la Bucureşti. Regele de bronz a rămas în piaţa din Orăştie, precum prinţul fericit din povestea lui Oscar Wilde. Terasa cofetăriei s-a golit. Oraşul şi-a reintrat în ritmul leneş de amiază de duminică, mai bogat cu o statuie dar cu acelaşi anunţ lipit pe câteva vitrine din centru: "Nu se mai fac angajări, nu insistaţi".