27.05.2005
Ţară frumoasă şi tristă


Precum un miel, alunecos.
Sîngerez în poloneză, în ebraică,
înot cu acest fluviu.
Urma crimei pe cruce.
Scandal pe arătură, în porţi,
pe poteca barăcii, atenţie.
Sînt horn şi sînt fum,
călătoresc pe pămîntul însămînţat.
Renaştere, baroc. Îngerul meu.

Fără de împuţinare.
Cine da.


Suflare


Vor pune apoi sare pe pămînt.

Precum peştele, alunecă,
aşa vine pe lume, vîscoasă.
Încă în întunericul luminos,
supa de carne.

În ea, o băşică de opal,
se împiedică sufletul,
un balon fluturînd pe un fir de aţă;
această pată de ceaţă ţine sus,
sus! carnea deasă. În piept
focul uşor, stins al cerului,
o împingi de colo-colo în zeamă.
Nu-ţi dă voie să te scufunzi.

Deşi te trage greutatea de beton
a umbrei, o ţine
patria, fratele, trupul.
Cîrligele sufletului
te smucesc din moarte. Moirele
privesc şi precum din peşte
pînă şi din trup ţi le smulg.


(Traduceri din limba maghiară: Anamaria Pop)

0 comentarii

Publicitate

Sus