Nu ştiu, mai contează?

Când la noi se pregătesc copiii de culcare, ascultând ultimele frânturi de poveste şoptită de taţi la capul patului, la 2000 de kilometri distanţă alţi copii se pregătesc de bombardamente.
Noaptea vine cu imagini "exclusive" de deasupra Bagdadului, cu sclipiri ce aduc a focuri de artificii şi petarde, dacă n-ar fi comentariile şi ceea ce ştim deja, n-am zice că e război.
E război!
Nu e primul, nu e singurul, nu e ultimul. E însă cel mai mediatizat, un fel de "reality tv show" (n-am văzut, am citit în ziarele de azi că duminică s-a transmis chiar o luptă în direct, se vedeau soldaţii din taberele adverse împuşcându-se!). Imaginile venite continuu dinspre Irak, violente şi descreierate, fac din acest război mai mult decât e, crescându-i grozăvia (asta dacă acceptam, cumva, habar n-am cum, că grozăvia unui război ar suporta termeni de comparaţie) şi făcându-ne să-l percepem dramatic, la limită. Oameni se împuşcă în Irak, alţi oameni dau goluri în România sau în Italia, Spania şi Anglia.
Stau în faţa televizorului şi aleg un meci de fotbal în locul "meciului" aliato-irakian. Nu ştiu dacă să mă autocondamn pentru lipsă de interes faţă de acest conflict, despre care se spune că e crucial pentru omenire; nu ştiu dacă nu cumva meciul de fotbal ales e o formă de insensibilitate la suferinţa reală şi dureroasă a unor oameni care mor sau sunt răniţi, preferând să arunc o înjurătură la ratarea lui Dică, din careul mare al Universităţii. În vreme ce în Irak e război, la Bucureşti emoţiile se împart într-un Dinamo–Steaua jucat sub prima nocturnă din Ştefan cel Mare. Ronaldo şi Zidane, la Madrid, înscriu pentru marşul triumfal al lui Real. Raikonen câştigă în Malayezia a doua cursă a sezonului de Formula 1, la Cardiff, Irlanda bate Ţara Galilor la rugby. Şi în toată această poveste mă întreb care e firescul: să ieşi în stradă, cu pancarte, ciomăgind vreo trei poliţai şi primind vreo 30 de bastoane în cârcă, în semn de protest faţă de războiul din Irak, sau să mergi pe stadioane şi să trăieşti emoţii sportive, ignorând-sfidând conflagraţia? Nu ştiu, mai contează întrebarea asta, când undeva, pe Pământ, mor oameni?