Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Muzică  Sageata  Clickantabil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Stela Popescu în musicalul Chiriţa în provincie


Oltea Şerban-Pârâu, Virgil Oprina

09.06.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Opera Comică pentru Copii îşi răsfaţă tinerii spectatori cu premiere frecvente, al patrulea titlu nou al stagiunii 2004-2005 fiind un musical după Chiriţa în provincie de Alecsandri cu muzica originară a lui Alexandru Flechtenmacher. Vă puteţi închipui că melodii scrise în urmă cu mai bine de un secol pot entuziasma copii ai anului 2005? Toate acestea se întâmplă cu adevărat la Sala mică a Palatului Naţional al Copiilor, 200 de elevi cântând în cor după Valentino Tioron – interpretul lui Guliţă – melodia care începe cu versul... de epocă „Îmi plac arşicii şi zmeu-mi place...”, deşi habar nu au ce ar putea fi arşicii.

Vedetă a spectacolului, Stela Popescu joacă prima oară acest rol definitoriu pentru caruiera unei asemenea actriţe (după un prim şi ultim precedent în timpul facultăţii). O face strălucit, graiul moldovenesc venindu-i excelent, iar alternanţa între proză şi cânt neridicându-i nici un fel de probleme. Vocea ei sonoră, amplă şi catifelată se impune în fiecare refren, fie că este vorba despre cunoscutele „Toată lumea azi fumează” sau „Iată-mă-s isprăvnicească”, sau despre alte cântecele fermecătoare, mai puţin populare. Incontestabilă vedetă, cunoscută oricărui copil... de la televizor, Stela Popescu reuşeşte în plus să genereze pe scenă un entuziasm molipsitor care descătuşează talente actoriceşti nebănuite în tinerii solişti ai Operei Naţionale şi ai Operetei bucureştene care completează distribuţia.

Sinceritatea unui public precum cel al copiilor care vin la Opera Comică este un barometru excelent (prin intensitatea aplauzelor) pentru reuşita diferiţilor interpreţi ai serii. Şi după părerea mea, nu numai după cea a copiilor, baritonul Daniel Filipescu face în Leonaş un rol extrem de pitoresc, cu multiple accente comice, cu acumulări amuzante, cu scene construite convingător (Opera Naţională din Bucureşti ar trebui să-l utilizeze mai des şi în roluri mai ofertante cât de curând, până nu-l pierde). Un alt rol care-şi păstrează consistenţa din original este Guliţă, interpretat savuros de Valentino Tiron (actor la Operetă) unul dintre oamenii de bază ai Operei Comice pentru Copii. Stîrnind aproape permanent râsetele copiilor prin atitudine, mişcare şi, bineînţeles, prin textul rostit cu haz, Valentino Tiron se dovedeşte şi un cântăreţ talentat, prin această prestaţie complexă el reuşind să atragă atenţia asupra lui mai mult ca în orice alt spectacol anterior. .

Cu roluri mai scurte – fie din scriitura iniţială, fie din adaptarea necesară a textului, pentru a reduce piesa la o oră – soprana Cristina Eremia este o Luluţa convingătoare şi, în orice caz, seducătoare, tenorul Valentin Racoveanu are intervenţii pline de haz în Monsieur Charles, baritonul Ion Dimieru (care din păcate nu are de cântat) îl joacă savuros pe argatul Ion, Sorin Tiron o secondează în stil pe protagonistă în rolul Safta, iar baritonul Vicenţiu Ţăranu este la rândul lui un Bîrzoi credibil. Distribuţia este completată de Krisztina Ambrus, Levi Ambrus şi Mădălina Ştefănescu, care de obicei au roluri în culisele Operei Comice pentru Copii, dar acum susţin absolut convingător partiturile „musafirilor”.

„Orchestrul” Mădălina Florescu asigură la orgă acompaniamentul întregii reprezentaţii (ea fiind şi cea care a realizat pregătirea muzicală pentru acest pretenţios spectacol). Cele două nume care nu pot fi uitate în acest context alături de cel al iniţiatoarei proiectului, Smaranda Oţeanu Bunea, sunt regizorul Cristian Mihăilescu – un specialist al gestului comic, cu nenumărate succese în operă şi scenografa Viorica Petrovici – care dacă a avut mai puţin spaţiu de desfăşurare în privinţa decorurilor, a compensat printr-o risipă de imaginaţie în ceea ce priveşte costumele, subliniind de multe ori efectul comic al apariţiei personajelor şi încântând vizual o audienţă foarte sensibilă la acest parametru. .

În condiţiile în care teatrul muzical nu este un gen răsfăţat al scenelor noastre la ora actuală, producţia cu Chiriţa în provincie a Operei Comice pentru Copii şi-ar găsi cu siguranţă locul (cu mici adaptări) şi pe o scenă ce găzduieşte spectacole dedicate adulţilor, succesul având toate şansele să fie major şi în acest caz.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Alvin Ailey American Dance Theatre la Bucureşti (4.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Oedipe - 50
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Senzaţia şi clişeul (3.7/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Toamna simfonică (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Operă şi aer liber
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Muzica în mp3
Sageata Liter-Rock
Sageata UK top 50 - Acum 50 de ani
Sageata Top nostalgic


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer