Tombeau / Mormînt

Anniversaire - janvier 1897


Le noir roc courroucé que la bise le roule
Ne s'arrêtera ni sous de pieuses mains
Tâtant sa ressemblance avec les maux humains
Comme pour en bénir quelque funeste moule.


Ici presque toujours si le ramier roucoule
Cet immatériel deuil opprime de maints
Nubiles plis l'astre mûri des lendemains
Dont un scintillement argentera la foule.


Qui cherche, parcourant le solitaire bond
Tantôt extérieur de notre vagabond -
Verlaine? Il est caché parmi l'herbe, Verlaine


À ne surprendre que naïvement d'accord
La lèvre sans y boire ou tarir son haleine
Un peu profond ruisseau calomnié la mort.

Aniversare - ianuarie 1897


Întunecata stîncă de vînturi dusă cu aprigă mînie
Nu-şi va găsi odihna nici printre mîini în rugăciune
Cînd în dureri de rînd asemănarea-şi pune
Ca un tipar pustiitor blagoslovit să fie.


Veşnic aici de zburătoare înalţă viers anume
Jalea nepămîntească stinge în plăpînde
Falduri multe pîrguitul astru din zilele veninde
Al cărui luciu se va pogorî peste mulţime.


Cine-l mai caută, cutreierînd însinguratul zbor
De dincolo săvîrşit de-al nostru mereu rătăcitor -
Verlaine? Ascuns între ierburi se află el, Verlaine


Pentru a ademeni copilăreşte poate
Fără ca buzele să-l soarbă ori să-şi dea suflul în etern
Un rîu mărunt năpăstuit o moarte.