Azi împlinim un an de căsnicie. Cu ocazia acestei zile importante in viaţa noastră de familie, am împachetat copila, i-am făcut băgăjelul şi am expediat-o în casa bunicii, spre bucuria Gabicăi care cred că la ora la care eu scriu (12.18 în miezul zilei) taie bilete la uşă pentru toate rudele Irinei – din partea tatălui. Cât despre noi, ne-am făcut cadou 12 ore de somn neîntrerupt şi vom vedea ce se mai întâmplă în restul zilei. N-o să vă supăraţi dacă azi nu vă scriu poveşti cu Irina, sper.
Vă ofer (în reluare, cum am zice la radio) povestea zilei de 16 iulie 2004 (
văzută de noi, sau aşa cum a văzut-o
mătuşa Delia ), când de dragul Irinei (pe atunci doar un sâmburel) am devenit oficial familia Vuţescu-Demirgian.
Să fim iubiţi!