|
chacun a le même passé derrière le paravent des noms on lève le doigt pour avoir l'air d'être le premier de l'histoire puis langue tendue comme un couteau devant on garde le secret la poussière des images retombe au fond de l'œil tout lâcher de mots laisse les lèvres vierges NON est dans la tête un acte de nudité tu n'attends plus sous le ciel noir que le dernier hiver il fera tomber de toi les mots comme de l'arbre il fait tomber les feuilles |
fiecare are acelaşi trecut adăpostit pe după nume ridici un deget să pari că eşti cel dintîi în istorie apoi cu limba scoasă înainte precum un cuţit păstrezi secretul praful imaginilor se aşterne în adîncul ochiului orice slobozire de cuvinte lasă neprihănite buzele NU este în minte un act al despuierii sub cerul întunecat nu mai aştepţi decît iarna cea de pe urmă din tine va scutura cuvinte aşa cum din copac scutură frunze |
 _______________ Bernard Noël e [chacun a le même passé], în grupajul « Poème pour être nu », din volumul Portrait d'un regard / Devant la fin, semnat împreună cu Pierre Ouellet, Montréal, Éditions Trait d'union, Collection « Vis-à-vis », 2000, ISBN 2-922572-39-0, 111 p. in 8o, p. 16. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc |