Ploaie de vară

ploua imbecil de frumos, ploua a nesfârşire

în ropote alunecam, rafalele se adunau în mine

ploua cumplit de-ameţitor, ploua-n disperare

o apă caldă cu miros de salcie plângătoare

ploua absolut ireal, ploua în demenţe puţine

lumânările apei ne mureau în surdină

ploua haşurat de banal, ploua estompat

atingerea noastră umezită în mine

ploua cu o vară şi mâine şi azi

tâmpla lovită de mersul cu tine

cu ciudă, cu râvnă, un vuiet, un dor

un trăznet sunat de-o volbură rece

îmi plouaaaaaaa bestial, fermecător

pe-o undă de apă ce trece

ca de ultimă dată deliram tendenţios

o piatră-mi bătea ca să rupă



ce sete cumplită îmi este, mi-a fost

epura semantică a ploii se şterge...