Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  inter_zise

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mama+tata = away from my life. I am with George 4 ever.


Anda Cadariu

27.09.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cei trei prieteni au făcut vineri noaptea un tur al barurilor din Bucureşti. Mihai tocmai picase un examen de doctorat pe o temă antropoliterară la Universitate, dar cîştigase cu acelaşi proiect o bursă în Polonia. După aflarea veştilor bune, şi-a zis că n-ar fi rău să facă o plimbare nocturnă împreună cu prietenii lui, John şi Nick, în scopuri profilactice. Din La Scena s-au transferat în Green Hours, din Green în Hanul cu tei, de-acolo în Jack, după care Mihai a propus Bar Italia.

Ajunşi acolo, n-au mai rezistat şi s-au năpustit cu toţii spre toaletă. Nu ca să admire indoor advertising-ul, dar şi asta i-a ţinut ocupaţi o vreme. Pe lîngă reclamele înrămate în metal, au ajuns să studieze, fiecare în parte, textele scrijelite pe uşa mizerabilă a cabinei. Reuniţi ulterior în faţa paharelor pline, au hotărît că e cazul să scoată cărţile pe masă şi să discute detabuizant exact despre locul acela unde intraseră toţi trei – pe rînd, să ne-nţelegem. După o tiradă din seria pipăl ai nău, pleisiz ai gău îndreptată împotriva toaletelor turceşti din diverse baruri, John i-a sugerat lui Mihai să-şi dea doctoratul în textualism toaletistic. Titlul lucrării ar trebui să fie, decretează Nick, Mama+tata = away from my life. I am with George 4 ever. John îl aprobă şi Mihai sare în sus: "Aha!!! Şi voi aţi văzut textul ăsta scris pe uşă! Şi voi v-aţi întrebat cum arăta tipa/tipul care l-a scris! Cîţi prieteni o mai fi avut înainte de George? Oare era sub influenţa lui Bacchus cel atoatetransformator cînd a scris chestia asta? Cum se îmbracă şi care e vîrsta exactă a persoanei? Dar oare cu ce i-au greşit mama şi tata?"

Şi să vezi scenarii: că de fapt George e cel care a obligat persoana să scrie textul pe uşă ca să se simtă el mai bine, pentru că George este de fapt un narcisist incurabil şi posesiv. Sau poate persoana care a scris textul ăla simţea nevoia să facă o declaraţie. Şi, neavînd cu cine să vorbească (în afară de George, dar George ştia deja povestea), s-a gîndit să-şi comunice irevocabila hotărîre prin acest mic graffiti.

Mihai începe să le toarne în urechi teorii despre subiect. O ia pas cu pas, academic. "Actually", zice el, doct, "am citit zilele astea pe www.pifmagazine.com că antropologii şi sociologii acordă o foarte mare importanţă fenomenului graffiti, mai ales în spaţii neconvenţionale. Cică scrisul pe pereţii şi pe uşile toaletelor e o modalitate de afirmare a independenţei şi unicităţii. Mai mult, în America s-a consacrat o sub-ramură a studiilor sociale, numită Latrinalia. Cică un dude, Alan Dundes, a scris un eseu: Here I Sit: A Study of American Latrinalia."

John şi Nick sînt complet fascinaţi. E clar că Mihai chiar se va apuca de o lucrare pe tema asta. Încep să-l ironizeze, dar el continuă, neobosit: "Tot pe site-ul ăla am citit că romanii aveau şi o zeiţă a toaletelor publice. O chema Cloacina şi avea propriul altar, aflat chiar lîngă sistemul de deversare al oraşului (numit Cloaca Maxima). Şi vedeţi voi, chiar şi romanii scrijeleau pe pereţi în locurile astea, sub auspiciile zeiţei."

Asta chiar i-a dat gata pe cei doi ascultători. Cuprinşi de admiraţie şi ţinîndu-se de burtă de atîta rîs, i-au cumpărat o serie extinsă de beri talentatului cercetător şi orator, ceea ce l-a determinat pe Mihai să facă o nouă excursie în locul acela unde inspiraţia îi loveşte pe mulţi. După o anamneză de vreo cinci minute, se întoarce şi continuă povestea cu graffiti în toalete. Oamenii care scriu în toalete suferă de boala numită vandalism sau/şi de probleme (in)existenţiale? Sau n-au ce face. Sau... Aha. Clar. Se simt singuri. Au o problemă de comunicare.

Nick e deja nervos şi îl taxează: "Omule, eşti destul de obsesiv şi egotist ca să scrii o lucrare pe tema asta. Da' acuma hai să ne gîndim strict la persoana care-a scris de George." Cele trei capete luminate se ocupă asiduu de portretul-robot al autorului/autoarei. Ei zic că e femeie, 19 ani, rockeritză, cu pierce în sprînceană şi-n nas. Brunetă, păr lung, 1, 65 înălţime. Aici se opresc. În mod ciudat, George nu-i interesează. Pe mine m-ar interesa în locul lor. Adică... unul care să-i extermine din start pe mama şi pe tata e destul de incitant ca subiect.

În toiul dezbaterii, vocile de la o masă alăturată se ridică mult peste nivelul normal al decibelilor. O fată şi un băiat se ceartă. Ea este foarte înaltă, foarte şatenă şi foarte foarte supărată. Are cam 24 de ani. Scoate un marker din buzunar şi ţipă: "Bine, bine! O s-o fac şi pe asta, dacă eşti CHIAR ATÎT de gelos! Dar a fost acum PATRU ani!". După care se îndreaptă scoţînd fum pe urechi spre toaletă. Nu stă mai mult de două minute. Se întoarce, îl ia pe prietenul ei de-o aripioară, zice "Hai să-ţi arăt. Ca să fii mulţumit!" Mihai, Nick şi John îi urmăresc cu nişte expresii de lemurieni speriaţi. Cei doi stau o vreme închişi în cabină şi discută. Apoi ies, braţ la braţ, cu nişte mutre extrem de fericite. Plătesc consumaţia şi se retrag glorios.

Mihai sare de pe scaun, urmat la secundă de Nick şi John. Se înghesuie toţi trei în cabina îngustă. Într-adevăr: George dispăruse sub un strat gros de tuş negru. Dedesubt scria mare ANDREI. Şi pe i era o inimioară în loc de punct.

Ar fi trebuit să-i vedeţi pe cei trei, aşezîndu-se deodată pe scaunul alb al toaletei, cu pupilele mărite şi gurile căscate. John se scărpina în cap, Mihai stătea cu bărbia-n palma dreaptă iar Nick fredona amuzat Strangers in the night. Mihai era convins că nu va înţelege nimic niciodată din relaţiile astea interumane.

Dar există întotdeauna o speranţă. Luni dimineaţa a sunat în Polonia. Într-adevăr, a schimbat titlul lucrării. Se numeşte Mama+tata = away from my life. I am with Andrei 4 ever. Dar nu are nici o legătură cu latrinalia sau cu graffiti-urile din toaletele publice, aşa cum se lăuda vineri noaptea. S-a reprofilat pe gender studies. Pentru că el chiar vrea să înţeleagă.

Cînd mi-a spus povestea asta, i-am dorit mult succes în cercetare. M-a făcut să-i promit (e un şantajist de felul lui) că-l anunţ dacă va dispărea şi Andrei sub un strat de tuş negru, ca să-şi schimbe titlul lucrării în mod corespunzător.

Chiar îi doresc succes în cercetare.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer