Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

In this city... (În acest oraş...) / The Packet (Pachetul)


Alan Brownjohn, traducere de Lidia Vianu

28.10.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
In this city...


In this city, perhaps a street
In this street, perhaps a house.
In this house, perhaps a room
And in this room a woman sitting,
Sitting in the darkness, sitting and crying
For someone who has just gone through the door
And who has just switched off the light
Forgetting she was there.


În acest oraş...


În acest oraş, o stradă, poate.
Pe stradă, o casă, poate.
În casă, o odaie, poate
Iar în odaie şade o femeie,
Şade în beznă, şade şi plânge
După cineva care tocmai a ieşit pe uşă
Şi tocmai a stins lumina
Uitând că e şi ea acolo.



The Packet


In the room,
In the woman's hand as she turns
Is the packet of salt.

On the packet is a picture of a
Woman turning,
With a packet in her hand.

When the woman in the room com-
Pletes her turning, she
Puts the packet down and leaves.

On the packet in the picture
Is: a picture of a woman
Turning, with a packet in her hand.

On this packet is a picture: of a woman,
Turning, with a packet in her hand.
On this packet is no picture.

- It is a tiny blank.
And now the man waits,
And waits: two-thirty, seven-thirty,
Twelve.

At twelve he lays the packet on its side
And draws, in the last packet in the last
Picture, a tiny woman turning.

And then he locks the door,
And switches off the bedside lamp,
And among the grains of salt, he goes to sleep.


Pachetul


În odaie,
În mâna femeii pe când dă să plece
E pachetul de sare.

Pe pachet e o poză a
Femeii dând să plece,
Cu un pachet în mână.

Când femeia din odaie plea-
Că, pune
Pachetul jos şi iese.

Pe pachet în poză
E: o poză a femeii
Dând să plece, cu un pachet în mână.

Pe acest pachet e o poză: a unei femei,
Dând să plece, cu un pachet în mână.
Pe acest pachet nu e nici o poză

- E un mic spaţiu gol.
Şi acum bărbatul aşteaptă,
Şi aşteaptă: două jumătate, şapte jumătate,
Douăsprezece.

La douăsprezece pune pachetul pe o parte
Şi desenează în ultimul pachet din ultima
Poză, o femeie minusculă care dă să plece.

Apoi încuie uşa,
Stinge lampa de pe noptieră,
Şi printre grăunţele de sare adoarme.



Selecţie şi traducere: Lidia Vianu
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer