Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Panopticon – Panopti.com (ipoteze în vrac)


Bogdan Ghiu

30.10.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Medii artificiale, produse, anume create, de captare prin incitare la exprimare.

Latura publică anulează, neutralizează latura privată, care pur şi simplu dispare, pentru „inscripţionarea” şi „amprentarea” directă a laturii intime, care este incitată să se exprime public, în „spaţiul public” înţeles ca mediu de obiectivare şi de captare (pentru utilizare). „Flambarea” privatului între intim şi public.

Nu exişti decît ca expresie, în măsura în care te „exprimi”. Exprimarea fără opinie în locul opiniilor, simularea spaţiului public, participarea informaţională la piaţă, adeziune: este nevoie de tine strict informaţional, ca producţie cuantificabilă şi codificabilă de semne.

Atunci cînd te exprimi, completezi dosare de identitate, eşti captat şi folosit: munceşti, la propriu.

Capcana este invitaţia la exprimarea „de sine”, fără discurs însă, în mod neexplicit, ne-liberal deci.

Panopticon-ul benthamian-foucaldian amenaja un mediu intern. Azi, el organizează, iradiază un mediu media extern opmniprezent: te „amprentezi” singur, alergi, înnebunit, s-o faci. Ieşi degrabă (în oraş sau în „lume”, prin media) ca să semnezi neîncetat adeziunea şi condica de prezenţă.

Spaţiul public ca spaţiu de urme şi de urmărire.

BIO-MEDIA-POLITICĂ: în mod pozitiv, eşti chemat, invitat, poftit, incitat să te afirmi, ca să laşi (produci) urme, semne care produc în locul şi în numele tău. Eşti util şi productiv în calitate de producător de semne informaţionale.

Nu consumi, ci produci şi munceşti. După dispariţia muncii în „activitate”, acum viaţa ca atare munceşte, produce.

În oraşul contemporan.

Produci existînd, prin simplul fapt de a fi.

Viaţa ca producţie (in)directă.

PANOPTI-MALL.

Te scoate din casă, din tine, ca să obiectivezi, să munceşti: produci consum.

Produci informaţie, produci statistici, produci audienţă.

Pentru a produce nu mai este nevoie să munceşti. E de-ajuns că/să exişti. Indiferent dacă stai acasă sau dacă ieşi în oraş: diferenţă şi deplasare nepertinentă, neutralizată.

Nu mai e vorba doar de foucaldianul „ochi al puterii”, ci de cîmpuri de vizibilitate, ca medii de manifestare şi de obiectivare, care trebuie privite ca nişte cîmpuri de producţie indirectă continuă.

Ochiul-mediu.

În mediul media, dispariţia privatului, strivit între intim-public.

Privat: comunicare izolată, electivă, restrînsă. Familia ca formă de dominaţie şi control.

MALL: hipermarket prin eliminarea/înghiţirea oraşului, a spaţiului. Concentrări, ridicări la putere, de-spaţializări, hiperrealizări.

Oraşul eliminat.

Oamenii, neapărat ca societate, încep să dea carne, realitate, incitărilor goale, simulate, ale media.

Comedia dublei interpretări, perfect antitetice, a unei demonstraţii precum cea, atît de ironică, din Pasiunile şi interesele a lui Albert O. Hirschman: una de „stînga”: Trăiască pasiunea! Trăiască dorinţele! Uite ce ne-au făcut capitaliştii, cum ne-au tras pe sfoară cu filosofii lor aserviţi, transformîndu-ne pasiunile şi dorinţele în interese!; cealaltă de „dreapta”: această carte reprezintă o strălucită demonstraţie a progresului istoric anevoios, dar inevitabil, al raţiunii, a victoriei raţionalităţii asupra afectivităţii anarhice etc.

Nu se poate să nu doreşti.

Interes: a-ţi sluji/urmări dorinţele în mod raţional.

Pasionant: ce a făcut/face arta din (cu) media: dă carne, prezenţă incitărilor tehnologice? Reface/continuă proiectul media în mod netehnologic sau supunînd tehnologicul?

Media a descărnat, a abstractizat la un moment dat lumea. Depăşim acest moment? Da, dar cu media cu tot, ca mediu de viaţă. Re-ustensizilăm unealta? Nu: mai degrabă „revoluţionăm” corpul. Tehnologia face parte din corp. Corpul ca „unealtă” de sine, a unui „sine” vorace şi gol, înnebunit.

Mediul a devenit solid, s-a solidificat. Noi sîntem simple amprente, simple afecte-afectări ale mediului, simple atingeri, simple marcări. Dăm corp incorporalului prin semnături, prin propriile semne idiomatice, urme ale singularităţii, prin invitaţii la singularizare. Construim dosarul prin însuşi faptul că alergăm să ne înscriem numele în el.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer