Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Translatio

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

La Mort devant / Cu Moartea înainte


Andrée Chedid

01.11.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
1



Avec la Mort devant



l'homme franchit l'écorce
touche à la moelle
afflue vers le cœur



Son œil retrouve grain
ses pas rabattent les pièges



Sa main ajuste la clef.









2



Ni les neiges
ni la verdeur
Ni l'écart
ni les ruses




Ne rebutent l'acharné
au visage collé d'os




Bientôt
nous nous coucherons
dans ses archives sans frontières




Bientôt
nous coulerons
au fond du lit de tous




Sous la cotte fraternelle
d'eau de terre et de vent.









3



Peuples plantes bêtes
On agonise
on sombre
on s'éteint en tous lieux!




Répandue
en parcelles de chair
de nerfs de sève
de souffles de sang
la vie croît ____




Puis s'inverse
devant la seule issue




Morte vie
figée dans l'absence et le givre




Puis germe
qui surnage et craque
dans chaque vertèbre du froid.









4



Aucune main ne tient la terre
Aucun regard ne la contient




Si Dieu est
il ne sait point se dire ______




Sur nos sols



battus d'orages
bordés de phares
heurtés de rêves



Aucune grille ne ferme le temps.









5



Avec la Mort devant
la terre mâche fleurs et cris
l'argile recouvre les remparts






« Je »
parle sans nœuds






Avec la Mort devant
les brindilles s'écartent
les barrières se dissipent
l'énigme s'inverse



La plaine s'est dilatée.









6



Morts stagnantes
Mort-espace




Morts hérissées
Mort très lisse




Morts furieuses
Mort sous les arches




Morts qui ruissellent




Vers la Mort
aux reflets abolis.









7


Nous
soudés au temps
coulés dans le projet
serrés contre l'armature



Nous
à la solde du passé
à la charge du présent




Nous
soutenus par nos mains
secourus par nos signes



heurterons de front la mort




Nous
dans l'opiniâtre genèse
où s'œuvre notre liberté




garderons
œil de pèlerin
et charge d'étoiles.









8



Mort


sous ton image propice
retombent les décors



les printemps s'affûtent
l'aube s'aiguisera




Mort

sous l'image suprême
la vie boit l'existence



Je m'étends sur ma face
J'enfante le large.









9



Si la mort était morte
d'où s'élèveraient les métamorphoses?



Face au temps insoluble
nos rêves se lasseraient




Renaître perdrait son filon.








10



Avec la Mort devant


Les socles explosent !


Avec la Mort devant


Ce qui a son

Résonne.







11



Nous qui avons encore à vivre
ferons entorse à l'infini



Nous romprons les plaines d'éternité
nous violenterons la trame sans paille
nous piocherons les champs engourdis




Nous qui avons encore à vivre
coulerons sueur dans les mots
presserons nos appels dans les terriers
enfoncerons fleur et sel
dans l'épaisseur des mondes __




Avant que notre sang ne se minéralise
nous qui avons encore à vivre



parlerons de ronces et d'âme
de ciment et d'argile
de naufrages et d'épis.









12



Nos jours
Pétris de racines



Cerclés de liens
Touchés de lumière



Poignarderont l'opaque



de leur sève continuée.









13



Le feu prend


le feu lâche_____




Selon l'espace

selon l'écoute

selon l'amour.









14



Avec ce cœur qui plombe ta chair
avec ce regard qui voyage
avec ce corps qui te resserre
avec ces années qui te rythment



Dans la forêt de tes gestes
Dans l'aventure de ta parole



Portant l'atlas de tes souvenirs:



Tu retourneras à tes os



Blanchi de tes viscères
purgé de ton sang
filtré au crible de la mort


Tu te nicheras dans tes os


Jusqu'à l'ultime échange.

 
1



Cu Moartea înainte



omul trece de scoarţă
atinge măduva
se prelinge spre inimă



Ochiul devine sămînţă
paşii închid capcane



Mîna potriveşte o cheie.









2



Nici zăpezile
nici frăgezimea
Nici depărtarea
nici vicleniile




Nu domolesc încrîncenatul
cu chip cioplit de os




În curînd
ne vom întinde
peste arhivele sale fără de hotare




În curînd
ne vom scurge
în adîncul unei albii comune




Pe sub mantia frăţească
de apă de pămînt şi de vînt.









3



Popoare plante jivine
Agonizăm
ne întunecăm
ne stingem pretutindeni!




Împrăştiată
în bucăţi de carne
de nervi de sevă
de respiraţii de sînge
viaţa o ia înainte ____




Apoi se răstoarnă
în faţa singurei ieşiri




Viaţă moartă
înţepenită în absenţă şi chiciură




Apoi sămînţă
ce pluteşte şi crapă
în fiece vertebră a frigului.









4



Nici o mînă nu păstrează pămîntul
Nici o privire nu îl cuprinde




Dacă există, Dumnezeu
nu ştie defel să-şi spună numele_____




Pe tărîmurile noastre



biciuite de furtuni
încercuite de faruri
izbite de vise



Nici o îngrăditură nu închide timpul.









5



Cu Moartea înainte
pămîntul urzeşte flori şi strigăte
lutul acoperă metereze






"Eu"
vorbesc fără poticniri






Cu Moartea înainte
crengile se dau în lături
zăgazurile apun
taina se întoarce



Cîmpul s-a destrămat.









6



Morţi lîncezite
Moarte-întindere




Morţi tulburate
Moarte foarte netedă




Morţi înfuriate
Moarte pe sub corăbii




Morţi care se scurg




Către Moartea
cu unduiri curmate.









7


Noi
cei legaţi de timp
cei turnaţi în năluci
cei încinşi în armuri



Noi
cei în solda trecutului
cei în grija prezentului




Noi
cei sprijiniţi de mîinile noastre
cei salvaţi de semnele noastre



ne vom izbi din plin de moarte




Noi
cei ce în stăruitoarea facere
unde se clădeşte libertatea noastră




păstra-vom
ochiul de peregrin
şi bocceaua de stele









8



Moarte


sub arătarea ta fericită
se năruie privelişti



primăverile se ascut
răsăritul se va subţia




Moarte

sub arătarea ultimă
viaţa soarbe din existenţă



Mă întind pe faţă
Dau naştere depărtării.









9



Dacă moartea ar fi moartă
de unde s-ar ivi prefaceri?



Visele noastre s-ar stinge
în faţa timpului aspru




Reînvierea şi-ar pierde tîlcul.









10



Cu Moartea înainte


În aer sar piedestalurile!


Cu Moartea înainte


Cel încărcat de sunet

Şuieră.





11



Noi cei cărora ne mai este dat să vieţuim
nesocoti-vom nesfîrşirea



Vom destrăma cîmpii de nemurire
vom rupe pînza fără de împletitură
săpa-vom tărîmuri neclintite




Noi cei cărora ne mai este dat să vieţuim
vom picura sudoare în cuvinte
chemări vom strivi în vizuini
flori şi sare vom înfige
în adîncul lumilor__




Înainte ca sîngele nostru să ajungă piatră
noi cei cărora ne mai este dat să vieţuim



vom cuvînta despre spini şi despre suflet
despre ciment şi despre lut
naufragii şi spice.









12



Zilele noastre
Frămîntate de rădăcini



Împrejmuite de frînghii
Atinse de lumină



Vor înjunghia întunecatul



cu seva lor nestăvilită.









13



Focul încinge


focul dezleagă_____




După loc

după ascultare

după iubire.









14



Cu inima aceasta care atîrnă greu în carne
cu privirea ce se preumblă
cu trupul ce te strînge
cu anii ce te vîntură



În desişul gesturilor tale
În volbura cuvîntului



Ducînd hrisovul amintirilor



Vei face drum întors către oase



Albit de măruntaie
limpezit de sînge
despovărat de moarte


În oase căuta-vei adăpost


Pînă la schimbul de pe urmă.

 





Referinţa:

Andrée Chedid (n. 1920) - «La Mort devant», în volumul Cavernes et soleils, Paris, Éditions Flammarion, Collection «Poésie», 1979, 172 p. in 8o, ISBN 2-08-064170-0, p. 71-99.


Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer