|
1 Avec la Mort devant l'homme franchit l'écorce touche à la moelle afflue vers le cœur Son œil retrouve grain ses pas rabattent les pièges Sa main ajuste la clef. 2 Ni les neiges ni la verdeur Ni l'écart ni les ruses Ne rebutent l'acharné au visage collé d'os Bientôt nous nous coucherons dans ses archives sans frontières Bientôt nous coulerons au fond du lit de tous Sous la cotte fraternelle d'eau de terre et de vent. 3 Peuples plantes bêtes On agonise on sombre on s'éteint en tous lieux! Répandue en parcelles de chair de nerfs de sève de souffles de sang la vie croît ____ Puis s'inverse devant la seule issue Morte vie figée dans l'absence et le givre Puis germe qui surnage et craque dans chaque vertèbre du froid. 4 Aucune main ne tient la terre Aucun regard ne la contient Si Dieu est il ne sait point se dire ______ Sur nos sols battus d'orages bordés de phares heurtés de rêves Aucune grille ne ferme le temps. 5 Avec la Mort devant la terre mâche fleurs et cris l'argile recouvre les remparts « Je » parle sans nœuds Avec la Mort devant les brindilles s'écartent les barrières se dissipent l'énigme s'inverse La plaine s'est dilatée. 6 Morts stagnantes Mort-espace Morts hérissées Mort très lisse Morts furieuses Mort sous les arches Morts qui ruissellent Vers la Mort aux reflets abolis. 7 Nous soudés au temps coulés dans le projet serrés contre l'armature Nous à la solde du passé à la charge du présent Nous soutenus par nos mains secourus par nos signes heurterons de front la mort Nous dans l'opiniâtre genèse où s'œuvre notre liberté garderons œil de pèlerin et charge d'étoiles. 8 Mort sous ton image propice retombent les décors les printemps s'affûtent l'aube s'aiguisera Mort sous l'image suprême la vie boit l'existence Je m'étends sur ma face J'enfante le large. 9 Si la mort était morte d'où s'élèveraient les métamorphoses? Face au temps insoluble nos rêves se lasseraient Renaître perdrait son filon. 10 Avec la Mort devant Les socles explosent ! Avec la Mort devant Ce qui a son Résonne. 11 Nous qui avons encore à vivre ferons entorse à l'infini Nous romprons les plaines d'éternité nous violenterons la trame sans paille nous piocherons les champs engourdis Nous qui avons encore à vivre coulerons sueur dans les mots presserons nos appels dans les terriers enfoncerons fleur et sel dans l'épaisseur des mondes __ Avant que notre sang ne se minéralise nous qui avons encore à vivre parlerons de ronces et d'âme de ciment et d'argile de naufrages et d'épis. 12 Nos jours Pétris de racines Cerclés de liens Touchés de lumière Poignarderont l'opaque de leur sève continuée. 13 Le feu prend le feu lâche_____ Selon l'espace selon l'écoute selon l'amour. 14 Avec ce cœur qui plombe ta chair avec ce regard qui voyage avec ce corps qui te resserre avec ces années qui te rythment Dans la forêt de tes gestes Dans l'aventure de ta parole Portant l'atlas de tes souvenirs: Tu retourneras à tes os Blanchi de tes viscères purgé de ton sang filtré au crible de la mort Tu te nicheras dans tes os Jusqu'à l'ultime échange. |
1 Cu Moartea înainte omul trece de scoarţă atinge măduva se prelinge spre inimă Ochiul devine sămînţă paşii închid capcane Mîna potriveşte o cheie. 2 Nici zăpezile nici frăgezimea Nici depărtarea nici vicleniile Nu domolesc încrîncenatul cu chip cioplit de os În curînd ne vom întinde peste arhivele sale fără de hotare În curînd ne vom scurge în adîncul unei albii comune Pe sub mantia frăţească de apă de pămînt şi de vînt. 3 Popoare plante jivine Agonizăm ne întunecăm ne stingem pretutindeni! Împrăştiată în bucăţi de carne de nervi de sevă de respiraţii de sînge viaţa o ia înainte ____ Apoi se răstoarnă în faţa singurei ieşiri Viaţă moartă înţepenită în absenţă şi chiciură Apoi sămînţă ce pluteşte şi crapă în fiece vertebră a frigului. 4 Nici o mînă nu păstrează pămîntul Nici o privire nu îl cuprinde Dacă există, Dumnezeu nu ştie defel să-şi spună numele_____ Pe tărîmurile noastre biciuite de furtuni încercuite de faruri izbite de vise Nici o îngrăditură nu închide timpul. 5 Cu Moartea înainte pămîntul urzeşte flori şi strigăte lutul acoperă metereze "Eu" vorbesc fără poticniri Cu Moartea înainte crengile se dau în lături zăgazurile apun taina se întoarce Cîmpul s-a destrămat. 6 Morţi lîncezite Moarte-întindere Morţi tulburate Moarte foarte netedă Morţi înfuriate Moarte pe sub corăbii Morţi care se scurg Către Moartea cu unduiri curmate. 7 Noi cei legaţi de timp cei turnaţi în năluci cei încinşi în armuri Noi cei în solda trecutului cei în grija prezentului Noi cei sprijiniţi de mîinile noastre cei salvaţi de semnele noastre ne vom izbi din plin de moarte Noi cei ce în stăruitoarea facere unde se clădeşte libertatea noastră păstra-vom ochiul de peregrin şi bocceaua de stele 8 Moarte sub arătarea ta fericită se năruie privelişti primăverile se ascut răsăritul se va subţia Moarte sub arătarea ultimă viaţa soarbe din existenţă Mă întind pe faţă Dau naştere depărtării. 9 Dacă moartea ar fi moartă de unde s-ar ivi prefaceri? Visele noastre s-ar stinge în faţa timpului aspru Reînvierea şi-ar pierde tîlcul. 10 Cu Moartea înainte În aer sar piedestalurile! Cu Moartea înainte Cel încărcat de sunet Şuieră. 11 Noi cei cărora ne mai este dat să vieţuim nesocoti-vom nesfîrşirea Vom destrăma cîmpii de nemurire vom rupe pînza fără de împletitură săpa-vom tărîmuri neclintite Noi cei cărora ne mai este dat să vieţuim vom picura sudoare în cuvinte chemări vom strivi în vizuini flori şi sare vom înfige în adîncul lumilor__ Înainte ca sîngele nostru să ajungă piatră noi cei cărora ne mai este dat să vieţuim vom cuvînta despre spini şi despre suflet despre ciment şi despre lut naufragii şi spice. 12 Zilele noastre Frămîntate de rădăcini Împrejmuite de frînghii Atinse de lumină Vor înjunghia întunecatul cu seva lor nestăvilită. 13 Focul încinge focul dezleagă_____ După loc după ascultare după iubire. 14 Cu inima aceasta care atîrnă greu în carne cu privirea ce se preumblă cu trupul ce te strînge cu anii ce te vîntură În desişul gesturilor tale În volbura cuvîntului Ducînd hrisovul amintirilor Vei face drum întors către oase Albit de măruntaie limpezit de sînge despovărat de moarte În oase căuta-vei adăpost Pînă la schimbul de pe urmă. |
 |
|
Referinţa: Andrée Chedid (n. 1920) - «La Mort devant», în volumul Cavernes et soleils, Paris, Éditions Flammarion, Collection «Poésie», 1979, 172 p. in 8o, ISBN 2-08-064170-0, p. 71-99. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |