Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Translatio

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Les pierres parlent / Pietrele cuvîntează


Claude Esteban

08.11.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Pour Eduardo Chillida



Dans le sable,
dans le dedans du sable, dans
chaque grain,
creuser,
sculpter le souffle.




*




Toute une pluie d'atomes
puis
l'éclair sur l'évidence
de l'albâtre,
les couloirs.




*




Demain n'a pas de lieu, demain
dessine
contre un mur, efface
avec des gestes
fous,
la route.




*




Dans une boîte
rien et dans ce rien
la saveur de la terre ancienne, une autre
vie, la cendre
devenue soleil et comme
un rêve,
cette lampe traversant les murs,
chassant la peur.




*




Et de grands arbres
sur le seuil
disaient le froissement de l'air, le monde
simple.




*




L'œil ne connaît pas
l'œil, il est
au centre et chaque chose devant lui
est juste et se confirme, l'œil
ne regarde pas, il sait
d'abord et comme il sait, il voit,
il trébuche, tout
près,
sur l'invisible.




*




Vous qui n'aimez plus rien, aimez
le blanc, là
quelque chose peut finir
qui vous fait mal, le blanc
n'apaise pas, il est en vous comme
une épine franche,
il déchire les vieux savoirs, vous
qui ne vous aimez plus,
touchez des yeux
le blanc,
cette brûlure.





*




Ce qui dure
disparaît déjà, ce qui tombe
retrouve son assise,
ce qui ne pèse
presque plus
gravite au firmament des signes.




*




Sur la pierre
qui ne souffre pas, déchiffre
lentement
tes cicatrices.




*




Minéral endormi, écoute
mieux,
tout le bruit
de la mer
tremble dans tes coquilles.




*




Il y avait la paroi, les lignes noires
sur la paroi, l'effort
des hommes, l'un après l'autre, pour sauver
l'espace,
et cette main qui n'avait pas le temps
de croire que le temps pressait,
qu'il faisait nuit.




*




La mort a sa maison, mais les morts
ne l'habitent pas,
ils sont trop loin, ils respirent
un air plus vaste, la mort
prépare sa maison
pour ceux qui doutent, qui deviennent
petits,
qui disent non.




*




C'est encore
le premier matin, les pierres
parlent,
il y a des certitudes
dans le sol, marchez, ne cherchez plus
- et qu'un parfum de nulle part vous guide.

Pentru Eduardo Chillida



În nisip
înlăuntrul nisipului, în
fiecare grăunte,
să sapi,
să ciopleşti respiraţia.




*




O ploaie întreagă de atomi
apoi
fulgerul peste limpezimea
alabastrului,
coridoarele.




*




Mîine nu-şi află locul, mîine
scrijeleşte
pe zid, şterge
cu gesturi
nebune,
urma.




*




Într-o cutie
nimic, iar în nimicul acesta
aroma pămîntului de demult, o altă
viaţă, cenuşa
ajunsă soare şi, asemeni
unui vis,
opaiţul străbătînd zidurile,
izgonind teama.




*




Iar copacii înalţi
proptiţi în prag
istoriseau foşnetul aerului, lumea
cea simplă.




*




Ochiul nu are habar de
ochi, se află
la mijloc şi orice lucru în faţa lui
este drept şi se adevereşte, ochiul
nu priveşte, ştie
dinainte şi, pentru că ştie, vede,
se împiedică, foarte
aproape,
peste nevăzut.




*




Voi, cei ce nu mai iubiţi nimic, îndrăgostiţi-vă
de alb, aici
ceva poate lua sfîrşit
ce vă îndurerează, albul
nu linişteşte, se ascunde înlăuntrul vostru asemeni
unui ghimpe bine înfipt,
destramă străvechi învăţături, voi
cei ce nu vă mai iubiţi,
atingeţi cu ochii
albul,
arderea de aici.




*




Ceea ce dăinuieşte
dispare deja, ceea ce cade
îşi regăseşte locul,
ceea ce nu cîntăreşte
mai nimic
se roteşte pe bolta semnelor.




*




Peste piatra
care nu suferă, desluşeşte-ţi
încet
toate rănile.




*




Mineral adormit, ascultă
mai bine,
zgomotul împlinit
al mării
îţi tremură în cochilii.




*




Erau zidul, liniile negre
pe zid, truda
bărbaţilor, unul după celălalt, pentru a slobozi
spaţiul,
şi mîna aceasta care nu avea timp
să creadă că timpul se scurgea,
că se lăsase noaptea.




*




Moartea îşi are lăcaşul ei, dar morţii
nu stau înlăuntru,
sînt prea departe, respiră
un aer mai răsfirat, moartea
îşi împodobeşte casa
pentru cei ce se îndoiesc, care se fac
mici,
care spun nu.




*




Iarăşi este
cea dintîi dimineaţă, pietrele
cuvîntează,
sînt certitudini
pe jos, păşiţi, nu mai căutaţi
- şi să vă îndrume un iz de niciunde.













Referinţa:

Claude Esteban (n. 1935) – «Les pierres parlent», în volumul Étranger devant la porte, I, Variations, Tours, Farrago / Éditions Léo Scheer, Collection «Poésie», 2001, 93 p. in 8°, ISBN 2-84490-068-2, p. 27- 35.
Premiul Goncourt 2001 pentru poezie.



Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer