Dat fiind că lumea contemporană are tot mai multă nevoie de eveniment pentru a-şi îndrepta atenţia într-o direcţie sau alta, oferta fiind mult prea diversă, chiar deconcertantă, inclusiv în domeniul cultural, ne-am lăsat atraşi în ultima vreme de diferite cifre utilizate ca pretext de organizatori pentru a ne opri din vârtejul cotidian în jurul câte unei idei.
Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – 85 de ani de la înfiinţare este una dintre acestea. Au fost mai multe manifestări generate de această aniversare, finalul petrecându-se în Aula Palatului Cantacuzino cu participarea cvartetului Florilegium – Ioan Lăcraru, Mălina Dandara, Maria Ciurduc şi Anca Vartolomei).
O firească – în astfel de cazuri – privire înapoi ne duce către data de 2 noiembrie 1920, când la sediul Conservatorului bucureştean, se... întâmpla evenimentul creării unui organism profesional care să apere şi să garanteze drepturile creatorilor de muzică: Societatea Compozitorilor Români. Între cei care s-au aflat printre membrii fondatori se găseau Ion Nonna Otescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Brăiloiu, Dumitru Kiriac, Mihail Jora, Filip Lazăr, Dimitrie Cuclin, Constantin Nottara, Mihail Andricu, Theodor Rogalski, cărora li se alăturau transilvănenii George Dima, Tiberiu Brediceanu şi Ion Vidu. George Enescu accepta atunci să devină preşedintele Societăţii şi nu, după cum s-ar crede un preşedinte onorific, ci unul executiv. Programul asociaţiei prevedea “să ajute dezvoltarea producţiunii muzicale româneşti”, să promoveze tiparul şi execuţia lucrărilor, să apere drepturile de autor ale membrilor ei şi “să se ocupe de orice chestiune care ar atinge muzica sau muzicanţii români”. Aceste teme îşi păstrează actualitatea, actuala Uniune a Compozitorilor şi Muzicologilor din România având, în linii mari, aceleaşi scopuri.
Revenind la concertul petrecut la 85 de ani de la data amintită, el a fost gândit astfel încât să aibă în program lucrări ale unor membri ai asociaţiei din prima generaţie – George Enescu –, dar şi din cele următoare – Ion Dumitrescu, Pascal Bentoiu, Adrian Iorgulescu. Dacă realizăm că este vorba despre trei generaţii reprezentative ale componisticii româneşti, rămânem cu regretul lipsei unui reprezentant al generaţiei tinere sau foarte tinere. Dar putem privi şi din perspectiva umorului organizatorilor care au ales lucrări semnate de patru foşti preşedinţi ai asociaţiei. Simbolic.