06.12.2005
Dans quel sang a trempé ce costume
qui vide comme un fleuve chaque mouvement
notre ombre
rentrée en nous-mêmes
nos corps étrangement debout?
Dans la journée des murs, des ailes, des grandes voix
des escaliers dans la chaleur
continuent notre chair
et nous, soudain sans os
acharnés à refaire
sous notre peau l'impossible statue
plus que nus, écorchés
- indivisibles au fond -
nous brûlons toujours
Très tôt seulement
le tissu flotte encore à cette distance
si juste
des premiers nuages détachés du ciel
Nous sommes trois, dit-il en souriant,
avec le silence
déjà levé dans la maison
În care sînge s-a cufundat acest veşmînt
ce orişice mişcare o secătuieşte asemeni unui fluviu
umbra noastră
retrasă înlăuntru
ale noastre trupuri straniu înălţate?
În lumină, ziduri, aripi, voci răstite
trepte de arşiţă cuprinse
ne duc tot înainte carnea
iar noi, fără de oase dintr-o dată
înverşunîndu-ne să reclădim
pe sub piele părelnica statuie
şi mai despuiaţi, jupuiţi
- de neîmpărţit, la urma urmei -
ardem mai departe
Curînd doar
ţesătura norilor dintîi desprinşi de cer
pluteşte încă în depărtarea aceasta
într-atît de vie
Sîntem trei la număr, spuse el surîzînd,
în tăcerea
deja lăsată peste şezămînt












Referinţa:

Jean-Pierre Lemaire (n. 1948) - «Bûcher d'Héraclès», în volumul Visitation, Poèmes, Paris, Éditions Gallimard, NRF, 1985, 200 p. in 8°, ISBN 2-07-070487-4, p. 120.
Volumul Visitation a primit premiul Max Jacob.



Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

Votaţi acest articol:

Media: 3.7/5 (10 voturi)

0 comentarii

Adăugare comentariu

Publicitate

Sus