Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

2. Nu am decît de cîştigat


Cornel Mihai Ungureanu

14.04.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
21 august 2000

Nu voi scrie multe cuvinte. Renunţ de la început la gîndul de a elabora.

Am revenit obosit în lumea reală, activă, a oamenilor sănătoşi, după cîteva zile de spital. Corina, sora mea, a avut de trecut printr-o operaţie, iar eu am fost omul ei de bază; am stat cu ea, noaptea, printre femei grav bolnave, i-am ascultat toate păsurile şi am fugit după doctori şi asistente. Acum gătesc pentru ea, fac cumpărăturile, îi servesc masa. Pentru că acum e acasă.

O lume stranie, lumea suferinţei. Am fost îngrijorat. Am uitat de scris. De literatură. De reviste. De ancheta pentru Mozaicul.

Nadia a plecat la munte în dimineaţa zilei în care, spre seară, corina ne-a făcut surpriza unei crize. Nadia s-a întors peste cinci zile (Corina abia sosise şi ea acasă) de pe munte, dintr-o altă lume, turistică, lipsită de griji.

S-a supărat că ţi-am scris. I-am spus. Eu m-am supărat pentru o lipsă de solidaritate. Nu mi-a trecut, dar n-o să scriu despre asta, pentru că nu-i corect faţă de ea.

Unde ai fost la mare? Cum a fost? La Sighişoara n-am ajuns nici anul ăsta (nici anul trecut), deşi toată primăvara am visat să scriu o mică piesă, să găsesc actorii şi chiar să se joace undeva, pe o străduţă. Aşa că ultima dată am fost acum doi ani. A fost şi ploaia, şi Corina, şi Nadia, şi Radu - un băiat din oraşul tău - cu care Corina ar fi mai prietenă, dacă Laurenţiu nu ar fi atît de gelos. (Astăzi am luat de la poştă un mic pacheţel de la Radu, pentru Corina - şi ea asculta mai devreme o casetă cu muzică faină. Dar Radu nu ştie de operaţia ei.)

E frumoasă viaţa mea. Îmi plac prietenii mei vechi, chiar dacă nu mai ştiu nimic de ei. Dan a plecat la mare. Azi dimineaţă. (Te încurci în atîtea nume?). Dan e prietenul meu care predă informatică şi va pleca în Canada. E atît de înalt pe cît sînt eu de scund.

Eu nu mai am o plasă de siguranţă dedesupt. Dar nici nu pot să cad. Unde să mai cad? Numai sănătatea mi-ar putea pune probleme. În rest, nu am decît de cîştigat.

Exuviile le-am citit şi eu, mai demult. Astăzi, Simona Popescu îmi place mai puţin, cine ştie ce inconştiente invidii, dar şi o doză de indiferenţă, m-au făcut să arunc priviri mai critice, deşi răutăcioase nu, chiar nu.

Şi eu am lipsit de pe internet, dar am să revin, cu încetul, ca şi la scris. Mi-am adunat toate hîrtiile în doi saci şi i-am ascuns în debara, cînd a venit Maruşka. Acolo au rămas, pînă astăzi. De mîine îmi voi împrăştia din nou hîrtiile pe jos.

A apărut un Ramuri astăzi, fără mine. Trei povestioare, din tot atîtea trimise, a reţinut Al. Cistelecan pentru un număr de toamnă din Vatra. Dar scrisul meu parcă e undeva, departe. Am sentimentul că oarecine? (aşa se scrie, cu semnul întrebării!) mi-a furat vara asta. N-am văzut nici marea, nici muntele; nu numai că nu m-am distrat, dar cineva nu m-a lăsat nici măcar să mă ating de intenţiile mele.

N-am nici o idee vagă despre ce ar putea aduce toamna. Corina priveşte Seinfeld. E caniculă. Sper că eşti bine şi că faci ceea ce îţi doreşti să faci.


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer