Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jobenul cu iepuraşi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dă-mi visul tău!


Eduard Ţone

13.12.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Lasă-mă să-ţi spun...
- Spune.
- Te-am visat.
- Banal.
- Da, dar dacă îţi spun cum te-am visat...
- Spune.
- Aveai un fel de aripi.
- Ei, draci, banal.
- Da, dar dacă-ţi spun ce fel de aripi...
- Spune.
- Albastre.
- Dacă erau galbene crezi că mi se schimba cu ceva viaţa?
- Da.
- I-auzi! De ce, mă rog?
- Pentru că nu ţi-am spus ce fel de albastru era.
- Ei, spune, na!
- Era un albastru incomplet.
- Cum adică?
- Uite-aşa, aveai aripi de un albastru incomplet, ce nu-nţelegi? Şi partea interesantă abia acum vine!
- Ce-ar mai putea fi interesant?
- Ce făceai cu aripile de un albastru incomplet?
- Bănuiesc că... zburam.
- Păi asta e: nu zburai...
- Ei, nu zburam şi gata, care-i problema?
- Nu e, dar eu ţi-am spus.
- Şi... de ce nu zburam, mă rog?
- Pentru că incompletul albastrului de pe aripile tale te trăgea în jos, ca plumbul. E simplu.
- Şi ce-am făcut?
- A, deci îţi pasă!
- Nu... adică, mă rog, e doar un vis.
- Visul meu.
- Dacă tot m-ai visat...
- Plângeai.
- Cam mioritic mod de manifestare.
- Da, dar nu ştii cum plângeai.
- Spune.
- Cu lacrimi albastre.
- Cum vine asta?
- Problema e că lacrimile tale se scurgeau în pământ.
- Şi ce dacă?
- Cum şi ce dacă? Dacă nu s-ar fi scurs în pământ ai fi avut o şansă.
- Ce şansă?
- Să-ţi completezi albastrul de pe aripi şi să îţi iei zborul
- Aşa e, cam ai dreptate. Totuşi, de ce se scurgeau în pământ?
- A, să înţeleg că-ţi pasă...
- La naiba, nu-mi pasă, e doar un vis. Dar sunt curios.
- Ştii ce se spune despre curiozitatea necontrolată?
- Habar n-am.
- Hai, măi, proverbul cu pisica...
- Nu-mi plac pisicile.
- De ce?
- Vor să controleze.
- Şi ce e rău în asta? Cineva trebuie să o facă!
- Da, dar nu pisicile.
- Deci, lacrimile tale se scurgeau în pământ pentru că erai în mijlocul deşertului.
- Ce căutam acolo?
- Pur şi simplu acolo erai în visul meu. Dar nu era orice fel de deşert.
- Adică?
- Era un deşert plin de blocuri, maşini, stâlpi de telegraf şi coşuri de gunoi.
- Hai, lasă-mă! Păi şi de ce era deşert?
- Nu erau oameni.
- Dar unde erau oamenii?
- Muriseră, plecaseră, ce ştiu eu?
- Şi?
- Şi tu plângeai, cu lacrimi albastre, în mijlocul acestui deşert, incapabil să întinzi pur şi simplu mâna, să colectezi lacrimile, să-ţi completezi albastrul de pe aripi şi să-ţi iei odată zborul din deşert şi din visul meu.
- Coşmar de-a dreptul!
- Nu neapărat.
- Eram disperat, blocat, îngrozit...
- Cam aşa ceva.
- Resemnat.
- N-aş spune aşa.
- Şi cum s-a terminat?
- Ce?
- Visul tău!
- A, nu ştiu.
- Cum adică nu ştii?
- De ce te interesează?
- Eşti nebun, cum să nu mă intereseze? Aveam aripi de un albastru incomplet, plângeam în mijlocul unui deşert şi tu crezi vreo secundă că ar putea să nu mă intereseze?
- Da.
- Incredibil. Dă-mi visul tău!
- Nu, asta nu.
- Hai, dă-mi-l! Ţi-l cumpăr, cît vrei pe el?
- Nu-l vând, zău, nu fii absurd...
- Îţi dau sentimentul meu de nostalgie în schimbul visului.
- Eşti nebun, ce să fac cu nostalgiile tale?
- Habar n-am, mie nu-mi mai trebuie, vreau visul tău.
- Nu, zău, fii serios, n-ai nici o şansă, l-am pus deja în calendarul cu vise.
- Nici măcar nu ştii cum s-a terminat, cum ai putut să-l pui în calendar?
- De ce-ar fi trebuit să-mi pese?
- Aşa, e visul tău, măcar de curiozitate.
- N-am fost curios.
- Atunci de ce mi-ai povestit despre visul tău?
- Credeam că vrei să ştii.
- Păi nu vroiam. Adică am vrut, dacă-mi spuneai cum s-a terminat... E absurd să mă laşi plângând, în mijlocul deşertului. Apropo...
- Să nu mă-ntrebi despre ziduri.
- Ce ziduri?
- Zidurile deşertului.
- Avea ziduri?
- Înalte. Foarte înalte. Şi întoarse spre interior. Nu puteai să ieşi. Şi n-avea nici o poartă.
- Deci trebuia să zbor.
- Ar cam fi trebuit...
- Măcar spune-mi dacă am reuşit.
- Ce?
- Să folosesc aripile. Să zbor!!!
- Nu mai ştiu, zău, nu-ţi schimbă cu nimic viaţa dacă ai zburat sau nu în visul meu...
- Bine, uite, îţi dau inima mea. Dă-mi visul!
- Ohohohoooo! Asta da ofertă! Eşti sigur?
- Absolut.
- În regulă, uite calendarul, ia-l de aici. Dă-mi inima!
- Mulţumesc. Uite şi inima.
- Bun schimb, în definitiv... Dar ce s-a-ntâmplat?
- Aaaaa...
- Ai păţit ceva?
- Visul tău...
- Ce-i cu el?
- Am zburat!
- Bravo, te felicit! Ştiam eu că eşti un ambiţios!
- Da, dar nu ştii cum.
- Cum?
- Incredibil!
- Cum? Spune!
- In-cre-di-bil!
- Spune odată, m-ai făcut curios!
- Nu-ţi spun, nici tu nu mi-ai spus!
- Păi eu nu mai ştiam.
- Nu-i nimic, nu vei şti în continuare, nu-ţi va schimba cu nimic viaţa.
- Dar vreau!
- Nţ.
- Bine, ia-ţi inima înapoi şi spune-mi!
- Asta da ofertă, mulţumesc!
- Hai, spune mai repede!
- N-ai să crezi, dar a fost un fel de sinucidere.
- Ai spus că ai zburat!
- Lacrimile mele se scurgeau în pământ. Din pământ au crescut ţepi uriaşi. Ţepii mi-au pătruns inima. Din inimă a început să curgă albastru. Albastrul mi s-a scurs pe aripi si astfel aripile mele şi-au completat albastrul. Şi am putut să zbor.
- Ciudat.
- Ce e ciudat?
- Inima ta nu părea albastră.
- Era un vis, îţi aminteşti?
- Desigur. Dar... iartă-mă că-ţi spun, acum cinci minute, când mi-ai dat-o... inima ta avea cicatrice.
- Se prea poate, toate inimile au!
- Cicatrice albastre?
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

Citiţi Aventurile Măgarului Alfred, o carte semnată Eduard Ţone.

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Binokl, Eduard Ţone, přeložila: Jarmila Horáková
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cum l-am urât pe Kafka, Eduard Ţone (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Greva Ducelui, Eduard Ţone (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Peştişorul de aur, Eduard Ţone (4.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Maşini colorate, Eduard Ţone (5.0/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer