Deschid calculatorul. Un prieten pe e-mail mă întrebă ce mai fac, cum îmi merge relaţia cu... Încep sa-i scriu.
“Cam cu o lună înainte, cred, poate mai puţin, era extrem de preocupată de mine. Nici eu nu am fost mai prejos, am invitat-o la recepţii, la lansări de carte, deşi nivelului ei de înţelegere putea să mă pună în dificultate. Dar i-am arătat că am încredere! Şi ea brusc a început să fie interesată de lucrurile din casa mea. Aici trebuie să pui maşina de spălat, aici ar trebui bătute două cuie, să speli faianţa din bucătărie! Toată vara n-a văzut-o! Opa, opa! o vede acum în prag de Crăciun. Măi să fie! Venea şi punea în ordine unele lucruri. Îmi plăcea. O tachinam că nu ştie să facă decât sex, că nivelul superior de iubire sofisticată îi este străin, ceea ce era în parte adevărat, dar cât se pricepea o făcea Dumnezeişte, chiar dacă nu se compara cu “agenta aia”. Cine ştie pe unde o mai fi! Off, mi-e aşa de dor uneori de ea că mă sufoc. Recunosc că m-am cam folosit de actuala ca să scap de obsesii, dar...
Nu rămâne niciodată noaptea la mine, vine repede, se aruncă în pat îşi face numărul şi pleacă râzând. Eu cred mereu că e o nimfomană. Un fel de lichea, crede că nu se observă caracterul prost pe care îl are. Mi-a turnat, ca să nu o cred imorală, tot felul de poveşti. Că soţul e bolnav de cancer (auzi, ce i-a trecut prin cap!), că lucrează la un patron 18 ore! Bah! Poveşti, o las să creadă că o cred!!! Minte de îngheaţă apele. Măcar atât am învăţat şi eu de la agentă, să verific tot. Copiii, aha, copiii sunt totul, pentru asta stă cu el. Ajung întâmplător în şcoala unde spune că e elevă domnişoara şi aflu că nu există o persoană cu acest nume în nici un catalog!!! Stupoare! Strânsă cu uşa îmi îndrugă alte baliverne! Cică e pe numele socrului ei, ca să-i moştenească averea. Pot să verific din nou, dar mi se face lehamite! Stai să vezi altă dandana! Sună cu număr secret într-o zi un el şi mă i-a la rost că ce am cu nevasta lui. Închid telefonul şi îmi las fiica să răspundă! Se potolesc lucrurile numai când îmi schimb numărul (îmi aduce ea o cartelă nouă, cică şi ea lucrează în structuri secrete, caca!). Cum Paştele mă-sii eu nu pot întâlni oameni normali! Prostu ei, are 10 clase, îmi trimite un mesaj să îi las nevasta, dar de data asta numărul telefonului se înregistrează şi pot să-l contactez si eu incognito. Mai apelez la nişte prieteni şi aflu o mulţime de lucruri. Aflu de la drăguţa de fii-sa numărul de acasă, o adolescentă gata să se întâlnească cu oricine, şi locul de muncă şi toate telefoanele. 0723..... 17 si 0921... 69, ha, ha ce număr are el cu 69! Şi 41... şi Pritty etc etc... E bine să le am. Mincinoasei nu îi spun nimic. O las. Vine, îşi ia porţia de love şi fuge. Îi convine grozav. Îmi spune să nu mă însor niciodată! Că vai ce ne mai potrivim. Păi cum să nu îi convină să mă ţină aşa, ca supapă! Pentru ea, o parvenită, sunt un bărbat deştept pentru că nu atentez la instituţie! În asta constă tot caracterul de superioritate al relaţiei noastre, culte. Se tot dă în petic cu cunoştinţele ei de istorie, revoluţia eh, la revoluţie... viva la revolution... dar şchioapătă. Mă plictiseşte cu lungile ei sporovăieli pe care le crede conversaţii superioare, o logore. ce mai, pe care o suport cu stoicism. Mă distrează când e lângă mine, că mă face să mai uit rahatul ăsta de viaţă!
© imagine Paula Iacob
Şi cum spun, înainte de sărbători a tot venit. Îmi spală, îmi calcă, îmi face piaţa. Nu ştiu ce are. Să vezi că vom fi măcar de revelion împreună, ca lumea. “Tu nu vezi că te iubesc! îmi zice ea. Eu aş fi mai atent cu astfel de cuvinte. Ha, ha, ar trebui sa te laşi împuşcată pentru mine! Ori asta nu faci”, râd eu.
Şi să-ţi spun cum e cu revelionu'. A, revelionul! Închipuie-ţi mi-a făcut cadou spălătoare de sârmă de vase şi mi-a spus să frec vasele până vine ea! Nu m-a întrebat unde îmi fac revelion, cu cine, doar ea e cu bărbatul, “instituţia”. Te sun la miezul nopţii, îmi spune. Un drac. Nici vorbă. Mă bag în cadă! Nu am să mor din asta. Îmi vine să râd, dacă era iubire adevărată mi-aş fi tăiat venele, nu? Aş fi sărit pe fereastră. Acum am înţeles, s-a tot gudurat pe lângă mine din interes, mă tot roagă să-i pun pile. Ba de una, ba de alta, fiul, fiica, ea! Fac o baie fierbinte! Mă sună cineva – sunt salvat. “Vino la noi, dacă nu ai nimic în plan. Nu am. Revelion de burlaci, ce zici? Mă îmbrac. Arunc cu o cană în geam a ciudă... şi îl plesnesc. Zigzaguri în toate părţile. Pare un ochi în care se reflectă o realitate strâmbă! Cum şi este. “Ce nedreaptă e viaţa asta, a spus ea cu câteva zile înainte. Trebuia să fiu cu tine!” Baliverne. Era un fel de pregătire psihologică. Am ghicit-o. Viaţa poate fi oricând schimbată, numai să ai pentru ce, mă gândesc eu, dar nu îi spun. Nu poate înţelege. Schemele ei culturale, adânci, prejudecăţile în care trăieşte nu o vor lăsa niciodată să gândească liber, să fie liberă, să îşi ia soarta în mâini! O proastă. O “Gherghină”! cum îi zice fii-mea. Trag blugii pe mine şi fac un revelion de pomină cu burlacii. Am aşteptat telefonul de la miezul nopţii, dar nu a venit.
Şi poate mă întrebi cum e cu frecatul vaselor!?
Ei, le-am lăsat dracu, ce, de revelion se freacă vase?! Auzi tu, câtă mârşăvie! Mi-a făcut cadou spălătoare de vase şi frecat faianţa! Şi poate nu a greşit. Asta meritam.” Să îmi doreşti, dragă prietene, un an nou mai bun şi să ajung la sfârşitul lui fără ca cineva să-mi mai facă de revelion cadou spălătoare de vase!
Sună telefonul. Lung. Nu vreau să răspund. Exclus provincia. Aştept... America.
Aşteptăm, ca în ceilalţi ani, contribuţiile literare ale autorilor noştri, ale colaboratorilor periodici sau ocazionali, ale prietenilor din imediata apropiere şi, de ce nu, oricum nu în ultimul rând, ale cititorilor noştri. Textele pe care le-am primit deja şi pe care sperăm să le primim în continuare vor fi publicate într-o rubrică, intitulată desigur Crăciun LiterNet 2005, în cadrul secţiunii Atelier, în fiecare zi câte unul sau două. Tema anului acesta este Poveste de adormit iubita/iubitul. Adresele de e-mail la care puteţi trimite poveştile sunt:
[email protected]
[email protected]