30.03.2006
Nu am avut din păcate cum să ajung la recitalul susţinut de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu intitulat Ba... rock Ba... clasic şi la lansarea volumului său Vârstele flautului. Am avut în schimb prilejul de a mă reîntâlni cu arta neobositului flautist prin intermediul unui recent CD al acestuia, dedicat compozitoarelor ce au marcat evoluţia şi substanţa repertoriului său de muzică contemporană.

Cu o fire talentată prin toate formele ei de exprimare, Ion Bogdan Ştefănescu cucereşte în postura de tălmăcitor al repertoriului dedicat flautului, maniera sa de a pune textul pe calapodul unei naraţiuni personale impresionând prin modul în care atât ideile compozitorului cât şi afectul interpretului se întâlnesc cu pragul de înţelegere şi aşteptare al unui public foarte divers, nu neapărat familiarizat cu acest gen de repertoriu.

Predispus la teatralizarea actului artistic, solistul depune efortul de a da fiecărei apariţii – fie că este vorba despre recitaluri, concerte sau proiecte discografice – o notă distinctă, un element călăuzitor, o idee atât de necesară pentru a face din aceste fapte de cultură evenimente.

Albumul Circuit reuneşte în această idee piese – care i-au fost în mare parte dedicate – aparţinând compozitoarelor Violeta Dinescu, Diana Rotaru, Laura Manolache, Carmen Cârneci, Doina Rotaru şi Irinel Anghel. Piesa Circuit, care dă şi numele albumului este scrisă de Violeta Dinescu şi reprezintă prin variaţiunile sale ce încadrează creaţiile celorlalte compozitoare exemplul unei întâlniri pe cât de rare pe atât de dorite între ideea componistică şi disponibilitatea interpretului.

Audiţia tuturor acestor piese creează fără echivoc o stare specială. Scrise exclusiv pentru flaut solo şi având durate cuprinse între două şi zece minute, mesajul lor comun poate fi o subtilă invitaţie la evadare spirituală. Rând pe rând, şoapte, spectre, pasiuni se transformă în documente sonore ce vin asemenea unor ecouri arhetipale sau exotice, propunând extrem de convingător de construcţia ansamblului rutinier cotidian şi recompunerea unor lumi uitate, parte halucinaţie, parte vis sau a doar a unor realităţi suprapuse.

Spunând în toate aceste momente sonore o parte din propria sa poveste despre o colorată lume a fantezie şi a visului, Ion Bogdan Ştefănescu cucereşte prin credinţa cu care îşi înnobilează interpretările. Dovedind că poate fi nu doar un campion al cantităţii, solistul desfăşurând altminteri o ieşit din comun de bogată activitate concertistică şi solistică, Ion Bogdan Ştefănescu îşi găseşte în aceste piese liniştea de a crea o punte invizibilă, o puternică şi continuă legătură spirituală atât cu cele ce au creat această muzică, cât şi cu cei care au curiozitatea de a o asculta.

Asemenea unei minuscule oaze de introspecţie, Circuit-ul feluritului capătă aici un alt traseu şi o altă curgere.

0 comentarii

Publicitate

Sus