Scufiţa roşie de feminism şi lupul imperialist

Citiţi un fragment din această carte.



Sătul probabil pînă peste cap de toate dogmele tîmpite ale ideologiei corectitudinii politice, James Finn Gardner a profitat de faptul că e un umorist destupat la minte şi s-a apucat să rescrie la mişto marile poveşti ale copilăriei, încercînd să dea cît mai multe bobîrnace peste nas acelor militanţi cazoni ai luptei antidiscriminare, al căror bun-simţ a expirat de multişor.

Dintr-o dată, Scufiţa Roşie se transformă într-o feministă greţoasă, "care are suficientă încredere în sine şi în sexualitatea sa crescîndă, fără să se lase intimidată de clişee freudiene", reacţionînd vehement atunci cînd lupul o acostează în pădure cu "remarce sexiste". Intriga clasică o ia razna cînd apare pădurarul, pe corectelea spus "tehnicianul de combustibil lemnos", care nu e lăsat să scoată securea pentru că asta înseamnă "să presupui că o femeie nu e-n stare să-şi regleze singură conturile cu lupul, fără a fi nevoie de intervenţia unui bărbat".

Mai tare mi s-a părut însă povestea corectă politic a celor trei purceluşi care "trăiau în spiritul respectului reciproc şi în armonie cu mediul înconjurător". Odată evacuaţi din prima căsuţă de paie de suflarea lupului, "alţi lupi cumpărară terenul şi înfiinţară o plantaţie de banane". Refugiaţi în cea de-a doua, cea din lemn, purceluşii îi strigă lupului: "Du-te dracu' măi carnivorule! Exploatatorule imperialist ce eşti!". Totul devine extrem de spectaculos atunci cînd purceluşii antiimperialişti se organizează şi atacă complexul de vacanţă al lupilor cu mitraliere şi lansatoare de rachete, "măcelărindu-i pe exploatatori şi transmiţînd un mesaj clar de neamestec în treburile lor interne". Finalul e la fel de haios ca o rezoluţie ONU privind dezarmarea.

Şi urmează alte şi alte poveşti, cu Albă-ca-Zăpada (vă imaginaţi ce gagică incorectă politic, dispreţuitoare făţişă a african-americanilor), cu Motanul încălţat cu "cizme de cowboy, costumat într-un costum Armani, bleumarin", cu Hänsel şi Gretel, care locuiau într-o colibă "ascunsă în hăţişul unui ecosistem forestier" şi cîte şi mai cîte.

Oricum, ce pot să vă garantez, în cazul în care nu sînteţi nişte moftangii corecţi politic, e că vă veţi distra binişor cu cartea asta.

(Cronică preluată din Academia Caţavencu, aprilie 2006)