Florin Dumitrescu: Mi-ar plăcea să fiu un vulgarizator, unul bun

Eugen Istodor: Cînd s-a născut Eminescu? Cînd a murit?
Florin Dumitrescu: Cică din 1850 încoace trăieşte veşnic. Ca dovadă că nu există şedinţă de spiritism serioasă care să nu-l cheme...

E.I.: Ce poezie îţi place din Eminescu?
F.D.: Somnoroase păsărele a învăţat-o fii-miu la grădiniţă şi într-adevăr îl calmează... Dincolo de glumă, accentul exagerat pus pe "Marile Poeme Filozofice" e tot un simptom al complexului naţional: prea vrem să facem din Eminescu un Schopenhauer al românilor. Există multă înţelepciune, multă informaţie subtilă în idile; în opera de inspiraţie folclorică; în poeziile "cu natură". Să vezi acum, că ne constrînge Europa la ecologism, dacă nu ne-om revendica de la Eminescu şi pe latura asta, "naturistă"...

E.I.: Ce părere ai că a avut sifilis?
F.D.: Cic-ar fi fost sifilis congenital. Deci dobîndit odată cu geniul. Dacă ar fi fost sănătos, ar fi fost poate un ins obişnuit...

E.I.: Că a fost un cerşetor şi un fomist pe la uşa lui Maiorescu?
F.D.: Un pretext prea nobil pentru cerşetorii de la uşile mahărilor de azi.

E.I.: Ce părere ai că i-a tras-o lui Mite?
F.D.: Das ist sehr gut, Micky. Între Veronica şi Mite, eu ţin cu a doua. Toţi marii poeţi oscilează între două mari iubiri: uite Baudelaire, care trecea de la blondă la mulatră; uite Păunescu, cum a trecut de la oltean la olteniţean...

E.I.: De ce scoţi Luceafărul "la produs"?
F.D.: Pune-l pe Eminescu la produs e prima ediţie a unui concurs online. Se numeşte Cîştigă cu Scornelius, e pe LiterNet şi îi îndeamnă pe oameni să emită idei, ca să cîştige cărţi. La început i-am pus să spună ce produs ar putea românii eticheta cu Eminescu, aşa cum austriecii îl pun pe Mozart pe bomboane. A ieşit o imagine statistică a lui Eminescu azi, în ochii utilizatorilor de net, majoritatea foarte tineri. Interesant pentru sociologii literaturii; şi o pacoste pentru vestalele Panteonului naţional.

E.I.: E bătaie de joc de Eminescu.
F.D.: Mi-ar plăcea să fiu un vulgarizator, unul bun; să întreprind o cîtime din ce au reuşit redactorii Vulgatelor, ai Enciclopediilor... Acel tip de vulgarizatori care izbutesc să ne ridice din stadiul de vulg.

E.I.: Tu cum l-ai pune la produs?
F.D.: De cîte ori mi se cere brandnaming pentru vreun produs românesc - de la salam la vopsea lavabilă - propun să-i zică Eminescu. Nimeni din agenţie nu mă ia-n serios. E drept, aşa o reificare ar risca să rănească sensibilităţi. Sîntem obişnuiţi cu maniheismul ăsta: ori sublim, ori josnic. E acea "atitudine dispreţuitoare faţă de stomac" pe care Ilf şi Petrov o diagnosticau sovietismului. Doar burtăverzimea occidentală n-are probleme să comercializeze mulinete Shakespeare, ulei de măsline Dante, jocuri video Hugo...

E.I.: Ce părere ai despre Eminescul manualelor lui Hărdău şi Paloma?
F.D.: Învăţămîntul îi conţine pe mulţi dintre vulgarizatorii de celălalt fel: cei care ne toarnă ştiinţa-n cap cu pîlnia. Cei care au făcut din Eminescu un totem şi un tabu. O mumie pe soclu.

(Interviu preluat din Academia Caţavencu, iulie 2006)

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.