Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  carnetzELLE

Cum era să joc în Callas Forever (şi-n schimb am stat acasă ascultînd Jones)


Alex. Leo Şerban

21.08.2006
Elle
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Era în vara lui 2001. Martin Sherman (autorul piesei Bent, care s-a jucat şi la Bulandra) venise în România ca scenarist al lui Callas Forever. M-am dus să-l iau pe Martin de la Marriott şi ne-am plimbat vreo oră prin Cotroceni. "Nu vrei să joci în film?", m-a întrebat el. Ca să fac ce?, l-am întrebat eu. "Să fii într-un grup de jurnalişti...." Doing what, am repetat eu. "Păi, ce fac jurnaliştii: se-nghesuie s-o-ntrebe ceva pe Callas, cu carneţelul în mînă..." Am stat o clipă să mă gîndesc - vă jur, o clipă! - apoi i-am zis, Nu - categoric NU. "De ce?", s-a mirat Martin. "Sînt bani buni..." Nu mă-ndoiesc, dar, 1. nu sînt fan de operă (din contră!), 2. nu m-aş înghesui nici pentru Monica Bellucci (i-am luat un autograf, la Cannes, fără probleme) şi 3. nu mă văd făcînd asta, sînt prea comod - prefer să stau acasă ascultînd muzică.




În vara lui 2001, nimeni nu ştia de Norah Jones, fata care, cu vocea ei "honey & smoke", a suflat ca o tornadă peste ultima ediţie a Grammy-urilor, luînd cu ea 8! Norah e genul de fenomen care apare o dată la mii de ani-lumină de orice şmecherie publicitară. În 2000, înregistra un demo pentru casa de discuri Blue Note ("First Sessions"); în 2002, primul ei disc pentru BN ("Come Away With Me") ieşea pe piaţă. Norah mai cîntase în doar două trupe: Laszlo (nu vă luaţi după nume: era din Texas, ca şi Norah) şi Wax Poetic. Clipurile ei sînt cool, dar n-au nimic spectaculos: "Come Away With Me" e ca un "trip" halucinogen, iar "Don't Know Why" pare făcut de un student. Vocea e totul. Norah cîntă ca şi cum ar expira fumul de ţigară: e sublimă! Ca - probabil - Callas.

Mi-a amintit de o altă febleţe de-a mea de-acu' o sută de ani - Rickie Lee Jones. Şi - să vezi întîmplare: este exact ce ascultam, nostalgic, în vara lui 2001... Aşa că daţi-mi un "Double Jones", vă rog. Anytime!


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Resurse

Descarcă RetroVizoare, o carte de fotografie în două volume de Alex. Leo Şerban şi
Jeu de Paume, o carte de Alex. Leo Şerban şi Şerban Foarţă.

ARHIVA RUBRICII

Sageata Fotografiile Paradisului
Sageata Fiinţe de neuitat (2)
Sageata Fiinţe de neuitat (1)
Sageata O seară cu Elodie
Sageata Odă şlapului
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata 4SPACE
Sageata Evul Media
Sageata Urbarium
Sageata Portrete
Sageata Exotic club
Sageata Mass-miezuri
Sageata Cuvinte şi spaţii
Sageata Don Quijote Rătăcitorul
Sageata Utopica
Sageata Post-it
Sageata oameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubesc
Sageata Cronica insolită
Sageata Doza săptămânală de eroism
Sageata Jurnalul unui obsedat de seriale
Sageata Texte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)
Sageata Scurt tratat de moftologie
Sageata O gură de Teacher


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer