Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cuvinte pentru înecaţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Manual de fotografie: Cum se fotografiază Veneţia


Alina Andrei

03.09.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Doar prin prisma unei iubiri ilicite, altfel nu văd rostul fotografiilor. Şi totuşi în acelaşi timp mă întreb retoric de ce amanţii s-ar ascunde într-un oraş asaltat de străini cu aparate de filmat şi de fotografiat, când există mari şanse să dea peste ei vecini, verişori de gradul al II-lea şi al treilea, foşti colegi de şcoală ai soţului (sau soţiei), socrii sau, şi mai grav, chiar încornoraţii pe care îi ştiau acasă.

În 1846, Elena Negri, femeia iubită de Alecsandri (pe atunci tânăr rebel, fără morga înţepată din manualele de limba română), făcea dulceaţă de portocale. În apartamentul unui superb palat din Veneţia (Benzon, pe Canal Grande), la mii de kilometri depărtare de ochii clevetitori ce se plimbau pe străzile şi uliţele din Moldova. Poetul o ajuta ciopârţind fructele, "luând dijmă din fiecare", după cum îşi însemnase în carneţel. Servitorul tăia lemnele, servitoarea cântărea zahărul (ambii având nume de operetă). După o oră dulceaţa şi-a făcut apariţia într-un uriaş pocal de sticlă, numit borcan; avea gust minunat, era delicioasă la prima degustare, cu toţii au fost de acord, însă după alte două ore pasta translucidă - care ar fi arătat superb în soare - se zaharisise spre înciudarea amorezatei, ba chiar mai mult, vasul se ţăndărise din pricini necunoscute. Dulceaţa din portocale şi cioburi a fost azvârlită în canal. Probabil direct prin fereastră, cum se obişnuia în acele vremuri. Nu ştiu, Alecsandri n-a lămurit în carneţelul său de însemnări. Acest episod casnic, derizoriu pentru unii însă înduioşător pentru protagonişti - cu tot eşecul rezultat din zaharisirea dulceţei - îl văd cu ochii minţii în fotografii calde, în nuanţe pastelate fără pic de verde închis şi marouri întristătoare, culori pe care le simt mai mult spre finalul poveştii, pe vapor, atunci când doamna Negri s-a stins din viaţă. Aş fi fotografiat cada în care se îmbăia, vană greoaie închiriată de la un proprietar pungaş, oglinda în care se văzuse în acele două luni veneţiene de extaz. Cada mai mult ca sigur că avea labe de gâşte pe care se sprijinea cât să nu atingă mozaicul de pe podea. Şi ceştile în care îşi turnau cafeaua turcească acoperită cu caimac le-aş fi fotografiat, fiecare colţ de mobilă păstrătoare de amintiri despre culcuşiri, ghemuiri, alintături, zvăpăieli, şotii şi altele de care se nu cade să le amintim fiind vorba despre decedaţi întru nemurire.

În timpul unei plimbări cu gondola cei doi amanţi au trecut prin faţa palatului în care locuise Lordul Byron. Recent, într-un film biografic difuzat pe un post oarecare deschis pe televizorul meu, o prostituată despletită toată, cu poalele în brâu şi decolteul adâncit, se azvârlise de pe balcon direct în apa canalului. Se aruncase de furie după o ceartă în stil italian cu poetul exilat. Cred că nu mai e nevoie să spun că scena m-a încântat la nebunie. Corpul plin de forme rotunjite, cu cărnurile albe şi pletele încremenite pentru câteva secunde în aer, fusta viu colorată suspendată în straturile incolore dintre apa coclită şi nori - cadru perfect gata de fotografiat.

Ce nu mai vreau să văd în pozele făcute la Veneţia:

 Puntea suspinelor
 Palatele înfundate în straturile groase de apă mocirloasă
 Detalii abstracte de gondole sclipitoare în soare
 Mulţimea viermuitoare din Piaţa San Marco
 Şi desigur, celebrele măşti veneţiene din timpul carnavalului, reproduse în cel mai mic detaliu întocmai ca o copie fidelă Xerox, având patina magazinelor de artizanat pentru turişti, lipsite prin urmare de mister.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

Prea frumoasa poveste a domnului Măgar, carte semnată Alina Andrei.

blogul Alinei Andrei

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Singura veveriţă siberiană pe care o cunosc stă la bloc (5.0/5 - 27 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poemul perfect de iubire pentru tine, doar pentru tine (4.8/5 - 17 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Patti Smith şi Robert Mapplethorpe în bucătăria lor (coioasă, cum ar spune un cunoscut de-al meu) (4.7/5 - 13 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Am vrut să fotografiez: Un om plin de păsări (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La mine în cartier: Apollinaire şi Marie Laurencin (4.9/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer