25.09.2006
Elle
Afară plouă, e trist şi eu trebuie să scriu despre Amélie. Amélie Poulain, eroina filmului Le fabuleux destin d'Amélie Poulain. Toată lumea a auzit de Amélie. Doar că, iată, vremea de afară (şi guturaiul din nasul meu) nu fac casă bună cu Ideea de Amélie. Ideea de Amélie e că Amélie e bună ca pîinea caldă şi isteaţă ca o coţofană.


Amélie e ca o Zînă (Zîna cartierului Montmartre, al 19-lea arondisment parizian). Într-o bună zi, ZînAmélie a ieşit din casă şi vecinii au căzut pe spate. După vecini, au urmat la căzutul pe spate: locuitorii Parisului (celelalte cartiere), europenii care tocmai treceau la Euro, americanii care tocmai socoteau cîţi dolari = 1 Euro şi românii, care nu-s nici europeni, nici americani şi-s mai pricepuţi la schimbat valute decît la făcut bani. Toţi au privit la Amélie ca la un fel de aspirator (de Césaruri, Oscaruri şi coperţi de reviste). Căci, deşi nu arată defel a aşa ceva, Amélie e ceea ce se cheamă un "fenomen". Dacă ar mai fi trăit, Jacques Brel i-ar fi dedicat un cîntec, Jacques Prévert un poem, iar Serge Gainsbourg ar fi luat-o drept muză. Cu tunsoarea ei à la Louise Brooks, hainele colorate şi ghetele de cercetaşă în Munţii Căpăţînei, Amélie ar putea să lanseze oricînd o modă (la noi, că-n Franţa şi-n State a făcut-o deja): casual-ul licean-montagnard c-un pic de şic parizian. Amélie n-ar avea "probleme de imagine", n-ar face nazuri şi nu s-ar certa cu fotografii, fiind la fel de încîntată să pozeze cu băieţii de la Akcent şi să-i inspire pe cei de la Sarmalele Reci. Mereu proaspătă ca un buchet de zambile, Amélie ar putea fi cea mai bună veste a acestei primăveri.



Duceţi-vă s-o vedeţi în filmul lui Jean-Pierre Jeunet şi gîndiţi-vă cît de mult ne lipseşte... Amelie este un basm cu o Zînă-n bocanci (Audrey Tautou, delicioasă!), pitici de grădină ce zboară-n jurul globului şi fotografii care vorbesc, regizat cu vervă şi imaginaţie semi-digitală de Jean-Pierre Jeunet. "Fabulos destin" pentru un filmuleţ simpatic, ce pune poezia la locul ei (în inima oamenilor) după ce umorul a căutat-o peste tot - inclusiv printre zarzavaturi...

Publicitate

Sus