23.01.2023
Hoinăreala de început de an...
al douăzeci și treilea an al mileniului doi

O stradă pe-al cărui caldarâm
Am trecut pe lângă oamenii
Unii mi-au devenit prieteni
Alții mi-au rămas necunoscuți
Și-n timp pe unii nu-i mai întâlnesc
Fiind plecați.
Văd oameni noi
Dar parcă nu mai este aceiași stradă!
Viața mea este o stradă!

Nu este o poezie, ci pur și simplu, așa au căzut vorbele pe hârtie.

Hoinărind pe strada Sfinții Voievozi

Harta București 1911 - Planul cadastral întocmit de Institutului Geografic al Armatei - Scara 1:500 (Detaliu) [i] / fragment din harta București din google maps [ii]   

Mi-am propus să (re)încep hoinărelile pe străzile orașului cu strada Sfinții Voievozi, fără alt motiv decât acela că de-a lungul timpului a fost una dintre străzile pe care am umblat mult, fie că am folosit-o să-mi odihnesc pașii și gândurile, fie ca scurtătură în drumul spre casă, fie... mai știu eu ce!

Orașele, străzile, casele își au poveștile lor, micile lor istorii, din care multe, poate majoritatea, nu pot fi găsite în arhive sau documente scrise ori ilustrate, așa că îmi place să-mi construiesc propriile povești.

Biserica Sfinții Voievozi într-o luni de ianuarie... și într-o imagine de la începutul secolului 20 [iii]

 
Intrarea în biserica Sfinții Voievozi (hram Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Nicolae) și fragmente din pictura exterioară. Fotografii dinspre Calea Griviței, din spatele gardului.

Nu pot să fac pași mai departe fără a aminti de Vasile Damian (Pictura a fost executată de V. Damian, celebrul pictor care a lucrat la bisericile bucureștene "Sfântul Ștefan" - Cuibul cu Barză, "Sfântul Mina" - Vergu, Iancu Nou, Boteanu și Stavropoleos.[iv]), preot și pictor de biserici, în stil bizantin; nefiindu-i prea agreat acest stil. "Stoian băcanu, fiul lui Petre Steneț Gabroveanul, de origine bulgar după nume, ridică în 1817 biserica Sf. Voievozi pe calea Târgoviștii (azi Calea Griviței),"[v] pentru ca aproape 90 de ani mai târziu, când biserica se va afla într-o stare de degradare avansată, să se înceapă lucrările de "oblojire" a rănilor acesteia: "Restaurarea și împodobirea s'a făcut prin stăruința și osteneala neobosită a Epitropiei, compusă din: Major I. Obedenaru, G. Ionnțescu, Econom V. Pocitan, parochul Bisericii și a Preotului supranumerar, Econom 1. Burcă. Planurile lucrărilor de restaurare au fost întocmite de către P. Petricu, architect-șef al Primăriei Capitalei. Executarea clădirii s-a făcut de către antreprenorii R. și L. Bozero. Pictura murală s-a executat de către Preotul Camian V. pictor și sculptura catapetesmei și a mobilierului în lemn de stejar, de către C.M. Babic"[vi].

Amintesc că lucrări de restaurare au mai fost făcute în 1987 și 1992.


Chiar la începutul străzii Sfinții Voievozi ne întâlnim cu o clădire, îmi vine să scriu "impunătoare", dar nu e; o clădire mare cu un parter înalt, un etaj înalt și o mansardă. Ce o fi această clădire?

Până de curând, cred că până-n 2017, în această clădire funcționa o baie publică, o baie turcească, model luat din haremuri, moștenire a sfârșitului de secol 19. Într-un articol din august 2022, "Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii «murdalâcul» a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară"[vii], Antoaneta Dohotariu ne dă foarte multe detalii despre acest loc special.

Recunosc că neintrând niciodată în acea baie publică, care pentru mine avea miros de săpun "Cheia" (un săpun de rufe mult folosit pe vremuri) și de picături de transpirație murdară, impresie probabil greșită, nu am idee cum ar putea să arate la interior. Arhitectura exterioară, un fel de neoclasic, des întâlnit pe aici, pe la noi, este și a fost un martor fizic al strădaniei acelor oameni de atunci (în articolul menționat mai sus se scrie că a fost construită de doi negustori evrei Solomon Abramovici și Isac Halimovici) de a fi în pas cu vremea, de a aduce igiena și pe treptele mai de jos ale societății. "Timpurile noastre noi" au lăsat ca paragina să cuprindă clădirea. Și chiar și prin retrocedare situația nu i s-a îmbunătățit.

Acum regret că nu a fost un loc care să mă atragă (nu pentru experiențe legate de folosirea băii!), intrarea printr-un gang sordid și afișajul "periferic" nu mi-au fost deloc prietenoase.


Într-adevăr fațada are detalii demne de luat în seamă și protejate, cum ar fi acest bovindou de colț cu o fereastră în "ance de panier"!


Indiferent ce funcțiune va căpăta, trebuie făcut un efort pentru recuperarea clădirii ca martor al arhitecturii secolului al 18-lea și al 19-lea în București.

Nu este deloc lăudabil, ba chiar e o rușine în cele din urmă, ca una dintre străzile istorice și în același timp cu farmec și romantism (dacă ar fi luată în grijă!), această stradă, Calea Griviței, să fie neglijată. Deocamdată ce se poate vedea pe Calea Griviței sunt aceste demolări inevitabile pentru starea clădirilor lăsate în voia nimănui!


Strada Sfinții Voievozi:

 
 
 
 
 

De data asta curiozitatea a fost alt îndemn să iau casă cu casă de pe această stradă, să ajung în Piața Sfinții Voievozi la fântâna care avea în mijloc un soclu pe care stătea cu mulți ani, de mult timp uitați, un îngeraș care făcea pipi (foarte la modă acești copilași, în diferite locuri ale Europei, Manneken Pis[viii], care are o istorie foarte frumoasă, copilul care face pipi fiind cel care a salvat orașul Bruxelles), înlocuită cu o sferă din tuburi de inox din care țâșnea apă, și ajungând în cele din urmă fără statuie și fără ceva care să alimenteze cu apă bazinul.

 

Piața Sfinții Voievozi este tangentă unei străzi importante, strada Occidentului, în fața liceului de muzică "George Enescu". Piața este un loc de odihnă, cu multă lumină, însorit când este soare. Poate se va ocupa cineva, cândva, și de acel părculeț, ca o insulă. O insulă printre mașini. E o insulă populată cu porumbei, cu mici tufe, cu patru coșuri pentru gunoi și cu mici bălți de apă de ploaie. Și totuși oamenii caută acest loc izolat între străzi.

Am continuat să-mi fac hoinăreala pe strada Sfinții Voievozi:

Casa Matak

 Uniunea Scriitorilor din România
Voi continua hoinăreala prin acest cartier!

(ianuarie 2023)

[iv] Pictura a fost executată de V. Damian, celebrul pictor care a lucrat la bisericile bucureștene "Sfântul Ștefan" - Cuibul cu Barză, "Sfântul Mina" - Vergu, Iancu Nou, Boteanu și Stavropoleos. Restaurată în anul 1962.
[v] Constantin I. Giurescu - Istoria Bucureștilor - pag.511 - Editura "Vremea", București 2009
[vi] Notițe istorice asupra Bisericii Sfinții Voievozi, de Pr. Ec. Vasile Pocitan - pag.75-76, Institutul de Arte Grafice "Carol Gobl" s-rl, St. Radisescu, 16, Strada Doamnei, 16/1904/, academia/Notite-istorice-asupra-Bisericii-Sf_Voievozi

0 comentarii

Publicitate

Sus