Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  carnetzELLE

Mama sau mămăliga


Alex. Leo Şerban

20.11.2006
Elle
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Recunosc că nu am citit De ce fierbe copilul în mămăligă, cartea Aglaiei Veteranyi - tradusă de Nora Iuga - care l-a inspirat pe Radu Afrim să o dramatizeze / monteze la Odeon... Mulţi spun că este un text extraordinar, care, ca orice text extraordinar, se lasă greu "transpus" în alt limbaj decît acela pur literar.


Autoarea s-a născut în România (vezi şi interviul luat Aglajei Veteranyi de Rodica Binder), într-o familie de circari, şi a emigrat împreună cu aceştia în Occident. Cînd cartea - care este un fel de autobiografie - era în curs de apariţie, la editura Polirom, Veteranyi s-a sinucis în Elveţia, la nici 40 de ani. Spectacolul lui Afrim nu speculează acest fapt, însă, privindu-l, nu poţi să ţi-l scoţi din cap... Şi totuşi, depresia, tristeţea, morbidul se pare că sînt deja acolo, în fiecare pagină, laolaltă cu un simţ exacerbat al bizarului şi al detaliului absurd-delirant.



Pe lîngă "mămăliga" din titlu (pentru a o face să uite că mama ei riscă să-şi rupă gîtul în fiecare seară, atîrnată de păr într-un număr de trapez, sora fetiţei care e Aglaia îi spune povestea "copilului fiert în mămăligă"), personajul cel mai important din piesă este chiar mama. O mamă, în ciuda profesiei, foarte cu picioarele pe pămînt, debordînd de vitalitate, hazoasă pînă la Dumnezeu şi-napoi. Adriana Trandafir este absolut senzaţională în, cu siguranţă, cel mai bun rol al său de pînă acum! Culege aplauze la scenă deschisă - irezistibilă cînd urlă la bărbat-su, irezistibilă cînd se pune pe cîntat... O secondează cu brio Antoaneta Zaharia în rolul Aglaiei, extrem de convingătoare în chip de fetiţă naivă şi şugubeaţă, ale cărei vise sînt tăiate - zilnic - cu cuţitul mare de bucătărie al realităţii.



Ajutat de melodiile Adei Milea, de scenografia Alinei Herescu şi de coregrafia lui Răzvan Mazilu, Radu Afrim a reuşit un spectacol extraordinar - flamboaiant şi precis în egală măsură -, care încîntă şi emoţionează. Nu-l rataţi!

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Spacer Spacer