Decembrie
Să ne promitem iar sub un brad
zăpezile noi, din care muşcând
amintiri şterg cuvintele mici
pe sub acele verzi care cad
protejând în căuşe un gând,
ca o flacără, ca un arici,
de o să-şi culce acele blând,
să ne promitem iar sub un brad
să închidem şi cercul trudit
al pleoapelor stinse - când vor
trece umbre de păsări prin noi
sau colinde uitate ce mor
albul nou ca un cuib părăsit
învelindu-ne iar - amândoi
să-i atingem conturul uşor,
să închidem şi cercul trudit...