Pentru un manual al telespectatorului (I)

De la 1 decembrie 1995, ziua intrării în undă a postului Pro TV, ca dată istorică de răspîntie, cei pe care încă, dintr-un automatism pur, continuăm să-i numim "jurnalişti", "oamenii de televiziune", să zicem, au devenit foarte repede, pe zi ce trece, tot mai profesionişti. Adică nişte scule, nişte unelte umane tot mai performante. S-au adaptat la sistemul financiar-tehnologic de care ascultă şi care-i comandă. În vreme ce noi, telespectatorii, am rămas şi continuăm să fim nişte amatori, obligaţi să ne adaptăm cum putem, "din mers", la un mediu, la o ambianţă construite de alţii. Am învăţat să ne uităm la televizor, să interacţionăm liber, viu, cu sistemul media care comandă şi îşi subordonează, "formatează" totul? Băieţii ăştia se pregătesc, complotează în vederea noastră tot timpul, clipă de clipă, iar noi să rămînem la nesfîrşit carne oarbă de tun?

Vă propun în cele ce urmează un prim "jet" de "sfaturi", în pregătirea unui Manual al telespectatorului. De fapt, nişte teme de meditaţie aparent banale, dar cu mare însemnătate practică imediată.

 Nu vă uitaţi la televizor pe întuneric, ci doar cu lumină ambientală.
 Nu adormiţi în faţa televizorului deschis.
 Nu vă începeţi şi nu vă încheiaţi ziua cu televizorul.
 Nu vă uitaţi la televizor de unul singur.
 Nu vă uitaţi la televizor în tăcere deplină: discutaţi, comentaţi, verbalizaţi, întrerupeţi.
 Nu priviţi la întîmplare, orice-ar fi (fie ce-o fi). Documentaţi-vă înainte, informaţi-vă, căutaţi. Alegeţi programe anume, în baza unei intenţii şi a unei dorinţe personale cît mai explicite.
 Nu deschideţi televizorul imediat ce ajungeţi acasă (ca ambient, ca "zgomot de fond": tocmai aşa "mesajul" se instilează cel mai uşor, mai imperceptibil).
 Comparaţi cu glas tare canalele, jurnalele, programele între ele.
 Nu consumaţi produsele unui singur canal (producător, emiţător).
 Analizaţi conţinutul ecranului ca pe acela al unui tablou. Cercetaţi amănuntele, priviţi alături, în jur. Încercaţi să vă imaginaţi ce lipseşte, ce a fost omis, uitat, eliminat, lăsat pe dinafară. Ce nu se vede.
 Încercaţi să reproduceţi în minte, interiorizînd critic, conţinutul mesajelor (al ştirilor, în special).
 Fiţi atenţi la ordinea ştirilor şi la ponderea lor.
 Nu ocoliţi, ci înfruntaţi calupurile publicitare.
 Nu uitaţi că, atunci cînd vă uitaţi la televizor, de fapt munciţi fără a fi plătiţi. Ei vă măsoară la secundă şi gram. Cîntăriţi deci şi voi ce vi se dă în schimb, dacă merită.
 Nu răspundeţi la întrebări date, impuse. Propuneţi propriile dvs. întrebări, teme.
 Nu uitaţi nicio secundă că televiziunea nu este doar acolo unde se vede, la televizor, ci de jur împrejur, peste tot, şi mai ales în minţile şi simţirile noastre (ca modele de înţelegere şi interpretare, ca scheme de percepţie şi de evaluare, ca flux stimuli care îşi predetermină răspunsul, reacţia etc.).
 Consideraţi, priviţi semnalul media (TV) nu ca pe un produs finit, închis, ci ca pe un material brut, neterminat, deschis. Prelucraţi-l mental voi înşivă.
 Oricum, nu fiţi pasivi.
 Rîdeţi de ei, făceţi-i de rîs, daţi-i în spectacol în anturajul vostru imediat (familie, colegi, prieteni).

(Va urma)

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.