puneam întrebări generale
eram detaşat şi obiectiv
credeam că toţi ştiu asta
când nu mai aveam
nimic de exprimat
ziceam dă-o-ncolo de treabă
în cinci luni îmi iau permis
şi scap de aerul ăsta cu dungi
stai tu în braţele statui de-acolo
să vezi cum e
dar el tăcea
arunca
bulgări în sânii ei mari de piatră
un câine reuşise
să intre în cutia ruginită de gunoi
părea fericit
unde te dungi
mă întreba el
eu ce să-i spun
că nici eu nu mai ştiam unde sunt
0 comentarii
Arhiva rubricii
Isus din copilărie, Vasile VoiculescuLaudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate