Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Alex Leo Şerban: Dacă ai văzut un film bun, nu te rabdă inima să nu scrii despre el


Iulia Blaga, un interviu cu Alex. Leo Şerban

02.02.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Criticul de film Alex. Leo Şerban a publicat recent primul său volum de specialitate. De ce iubim filmele, apărut la Editura Polirom, este de fapt al doilea volum care îi apare în ultimele două luni. Autorul, una dintre cele mai credibile voci din critica de film de la noi, spune că după acest tun plănuieşte să stea cîţiva ani deoparte.

Iulia Blaga: Cartea ta poartă titlul "De ce vedem filme" E o întrebare la care ţi-ai propus să oferi toate răspunsurile sau e şi una retorică? L-ai parafrazat pe Mircea Cărtărescu?
Alex. Leo Şerban: Evident, nu toate răspunsurile, ci numai cîteva... Este o carte / culegere în care am încercat să răspund unor întrebări pe care mi le pun eu, în primul rînd, despre Cinema, despre motivele care mă fac să-mi placă filmele, despre ce înseamnă experienţa de cinefil etc. Sincer, cînd am dat titlul (care e şi unul din subtitlurile cărţii) nu m-am gîndit la cartea lui Cărtărescu. Probabil că, subliminal, am fost "lucrat". Asta e!

I.B.: Cît de mult e creditat un critic de film în România? Ai convingerea că nu predici în pustiu?
A.L.Ş.: Cum spuneam, este o meserie pe care o fac de plăcere - singura meserie pe care mi-am dorit-o vreodată!, deci partea cu feedback-ul mă interesează prea puţin. Chiar dacă n-ar exista decît un cititor (adică eu), tot aş scrie despre filme. Am explicat, la lansare, de ce nu cred că aş fi fost un regizor bun; sunt multe motive - nu le am cu tehnica, nu am răbdare, nu am destulă imaginaţie, nu-mi place să lucrez în echipă. A scrie despre filme este o treabă solitară, care-ţi permite să meditezi la ceea ce au făcut alţii şi să scrii impresiile tale. Ca să zic aşa, nu te "deranjează" nimeni! Cred că cinematograful a pierdut în mine (încă) un regizor tiranic (şi probabil mediocru), care ar fi fost spaima actorilor şi tehnicienilor. Eu zic că e mai bine aşa! Cît priveşte "creditul"- să fim serioşi! Dacă faci meseria asta, o faci din pasiune. Evident că toţi avem fanii noştri - mai mult sau mai puţin oneşti, dar bucuria cea mai mare este să-ţi vezi confirmate verdictele. Internaţional, dacă se poate!

I.B.: Care sunt, după tine, calităţile esenţiale pe care ar trebui să le aibă un critic de film?
A.L.Ş.: În primul rînd flerul. În al doilea rînd, flerul. În fine, în al treilea, flerul. "A şti să scrii" este o unealtă, nu un scop în sine. Pînă la urmă, critica este gazetărie, nu literatură.

I.B.: Care e cea mai mare satisfacţie a unui critic? Să vadă filme bune sau să scrie despre ele?
A.L.Ş.: Dacă ai văzut un film bun, nu te rabdă inima să nu scrii despre el: în felul acesta îl prelungeşti prin meditaţie. Dar, desigur, este o meserie derivată: întîi există filmele şi abia apoi chestia asta cu critica. Ea poate să lipsească, în fond! Dar cred că, pe lîngă validarea flerului de care vorbeam, e foarte important să fii recunoscut în "branşă" şi regizorii să fie interesaţi să-ţi afle părerea. Nu ştiu cum se face dar, deşi unii spun că gusturile sunt diverse şi personale şi nu se discută, pînă la urmă şi regizor, şi critic "pică" pe aceleaşi titluri - de la-nceputurile celei de-a şaptea arte şi pînă acum! Adică, mai multe subiectivităţi ajung - prin consens tacit - la obiectivitate. Dacă n-ar exista ierarhii, însăşi ideea de valoare ar fi în suferinţă.

I.B.: Critica de film se învaţă în şcoală?
A.L.Ş.: Nu.

I.B.: Discuţia nu e nouă: unii cineaşti de la noi contestă rolul criticii, spun "cine eşti tu şi ce-ai făcut tu ca să-ţi permiţi să spui că am făcut un film slab?" Cum replici?
A.L.Ş.: Prin faptul că nu numai eu spun asta, ci şi ceilalţi critici. Şi ceilalţi regizori (buni). Şi publicul. Cînd toată lumea spune că eşti beat, te duci să te culci. Cel puţin, aşa se face în alte părţi. La noi, se cer - în continuare - bani de la CNC...

I.B.: Crezi că ultimul scandal din cinematografie a strîns rîndurile dintre cineaşti şi critici?
A.L.Ş.: S-a văzut că da.

I.B.: La lansarea cărţii tale a avut loc şi o dezbatere la care au luat parte regizori din noul val, inclusiv Cristi Puiu. A avut ea un efect imediat?
A.L.Ş.: Nu ştiu, pentru că am plecat imediat din ţară... Nu m-am iluzionat că dezbaterea de la Librăria Cărtureşti va provoca o "revoluţie"! Dar a fost plăcerea şi privilegiul meu să fac posibilă această tribună.

I.B.: Ai scos pe piaţă două cărţi în două luni. De ce ai aşteptat atîta ca să publici? În afară de un volum despre Lars Von Trier scris la şase mîini, n-ai mai publicat (pe hîrtie) nimic.
A.L.Ş.: Pentru că nu am crezut în ideea de carte (şi încă nu cred pe de-a-ntregul!) Pentru că nu le consider nişte cărţi perfecte: încă aş lucra la ele... Prin sertare mai am bruioane, articole, dar acum ajunge: cred că voi trage pe dreapta cel puţin cîţiva ani.

(Interviu preluat din România Liberă, ianuarie 2007)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Spacer Spacer