Melcul

Eu când îmbătrânesc mă strâng
În jurul meu ca o pilitură subţire
pe un pat de magnet
moale şi
total lipsită de ameninţare

Iubesc tot mai des oamenii sau cel puţin
aşa le declar
de la vechiul meu radio pe lămpi în timp ce lumina dă spectacol
explodând în filamentele din părul meu cu pocnituri mici
de electricitate

Nu mă sperii, vara
când ploua mă târăsc pe asfalt
Cu burta lipita de corpul bărbaţilor din viaţa mea,
Lăsând bale în permanenţă
Acelaşi melc inocent şi anonim
pe care
Dumnezeu l-a argintat
Dintr-o greşeală.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.