Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Scrisorile Getei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Război mondial


Geta Pop

10.06.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Casa mea e situată între un vietnamez şi un chinez. Eu, gospodină din fire, între casa mea şi a vietnamezului am pus leuştean, între casa mea şi a chinezului am pus măcriş, mai fac un sos, mai pun în ciorbă, cum am învăţat acasă. Luca, fătuca mea, numele vine de la bebe, bebeluca, luca, tot anul a avut sarcina să fie protectoarea fetei vietnamezului. Vine autobuzul, în faţa casei, Luca să o ia pe vietnameză ă aibă grijă de ea în autobuz, să o depună la grădiniţă în bună regulă, nu cumva să se rătăcească micuţa în curtea şcolii. Pentru asta a primit de la vietnamez Enciclopedia Britanica pe CD. Parcă asta îi lipsea.

Luca fiind acum în clasa a opta, are şi ceva autoritate, nimeni nu o bate pe fata vietnamezului, e personalitate puternică Luca la şcoală, căpitan la echipa de baschet, e tratată cu respect. Cum nu?
E puţin să înscrii nu ştiu câte coşuri în campionatul inter şcoli? E puţin să fii cel puţin săptămânal în cabinetul directorului că ai fost obraznică cu profesorii? E puţin să-ţi pledezi cauza şi să-l lămureşti pe director că profesorii sunt vinovaţi?
Mai nou când o vede secretara zice să se ducă înapoi în clasă, s-a consemnat. E sătul şi directorul de cum pledează cauza Luca, vrea să fie avocat, ori psiholog, începe să-şi facă mâna pe la secretariat.

Să revenim la leuştean. Ies fetele vietnamezului afară, intră pe proprietatea mea şi se apucă să-mi mănânce leuşteanul. Le-am văzut, dar n-am zis nimic, poate merge cu orez, fuge după ele servitoarea şi le dă cu linguriţa orez. Micuţele sunt ca două păpuşi de porţelan, îi sunt drage şi colegului, i se luminează faţa când le vede. Sunt îmbrăcate cam ciudat după standardele noastre, când sunt acasă.
Cu măcrişul a fost mai tragic. Zice chinezul:
- Minunate flori aveţi, veşnic verzi.
Ăsta era măcrişul.
- Da, flori, dar comestibile, ia şi gustă o frunză.
Atâta mi-a fost.
Fata chinezului cu încă una mi-au păscut într-o seară tot măcrişul, taman înainte de Paşti când să fac şi eu ciorbă de miel cu măcriş şi leuştean. Am făcut supă cu găluşte, ce să fac? Am şi fragi, dar am prevenit că sunt otrăvitori, numai de decor.
Dacă se dau la fragi începe război mondial.

Geta
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer