Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poveşti pentru copii  Sageata  Perle şi mărgăritare

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Maşinuţa neagră


Sînziana Popescu

27.03.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Mami, tu scrii poveşti pentru copii?
- Mi se mai întâmplă...
- Şi tati?
- Tati scrie poveşti pentru oameni mari, ai să le citeşti când mai creşti niţel....
- Vreau să le citesc pe ale tale, mami! Te roooog!...
- Ale mele sunt pentru copii ceva mai mari, mă scuz, încurcată.

Îl văd cum îşi strânge buzele, nemulţumit.
- De ce n-ai scris şi pentru cei mai mici? Pentru copiii de vârsta mea?
- Ultima carte pe care am scris-o, ţi-am dedicat-o ţie, pui! - încerc să mai îmblânzesc puţin vigilenţa adversarului, şi chiar reuşesc pentru o vreme.
- Asta înseamnă că sunt cunoscut, nu-i aşa? Mă ştie o lume-ntreagă!

Îi strălucesc ochii, îşi freacă mulţumit mânuţele. Oricât de haios mi-ar părea, n-am încotro şi-i spulber visele de glorie.
- Matei, nu asta contează...
- Ba da!
- Ba nu!
- Ba da!
- Ba nu!
- Ba nu!
- Ba da!
- Buuun, deci suntem de acord! mă declar mulţumită. (Ţin să subliniez că eu câştig invariabil la acest joc, spre nemulţumirea adversarului, fie el junior sau senior. Na, sâc!)
- Nu asta contează, Matei, reiau leitmotivul serii. Important e doar să faci ce-ţi place. Nu trebuie să laşi să treacă nicio zi din viaţă, fără să nu faci ce-ţi place. Asta e tot ce contează cu adevărat.
- Eu vreau să mă cunoască toată lumea! Toată lumea! Şi să mă placă! De ce nu mă bagi şi pe mine într-o poveste de-a ta? De exemplu, în cea cu maşinuţa neagră...

Îl privesc uimită - nu numai că n-am scris aşa ceva, dar nici măcar nu m-am gândit la vreo poveste cu un asemenea titlu.
- Aş putea fi eu băieţelul care o îmblânzeşte...
- Pe cine? reuşesc să întreb.
- Iar poveştii ai putea să-i spui "Matei şi maşinuţa lui neagră".
- Da, aş putea, dar despre ce era vorba în povestea asta, că nu-mi mai amintesc exact ce am scris? arunc aşa, în treacăt.
- Despre o maşinuţă neagră, evident... o maşinuţă care era foarte, foarte rea: stropea copiii pe stradă, claxona degeaba, alerga pisicuţele care vroiau să traverseze, ştii tu, se purta urât cu toată lumea.
- Şi ce s-a întâmplat cu ea?
- Păi, s-a întâlnit cu Matei, adică cu mine, ţine să precizeze, şi am convins-o că nu e frumos ce face. Şi i-am spus că ştiu de ce face ce face şi am rugat-o să nu mai facă, iar ea m-a ascultat.
- Stai aşa, că m-ai pierdut... De ce făcea ce ştiai tu că face şi ai rugat-o să nu mai facă?... În fine, de ce se purta aşa de urât?
- Pentru că n-o iubea nimeni! Normal! Dar eu i-am spus să nu mai fie supărată, pentru că eu o iubesc. Şi pentru asta am s-o vopsesc în toate culorile curcubeului. Ceea ce am şi făcut, iar ea n-a mai fost rea şi n-a mai necăjit pe nimeni. Sfârşit!

La încheierea acestui minunat "basm terapeutic", cad într-o admiraţie totală faţă de concurenţa care pare să se nască în sânul familiei. Decid să notez rapid povestea, să n-o uit. Apoi e musai s-o public aici. Nu ştiu dacă Matei va deveni astfel celebru, dar...

Notă: Sînziana Popescu este creatoarea Tărâmului lui Andilandi, un mini-portal pentru părinţi şi copii.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer