nu mai mare decât un pumn de copil
își înclină capul și se gândește la prezența mea.
E cocoțată pe o frânghie de rufe
adiacentă la uscarea prosoapelor de bucătărie
și un cap de mop rebel.
Mă aflu la doar 2 metri distanță, dar în spatele unui geam.
și în ciuda absenței unei amenințări tangibile,
sunt încă necunoscut,
iar el se ia repede de aripă.
Peste drum
privesc la ceea ce acum îmi este familiar
clădiri de apartamente românești,
elegante în două tonuri de galben și alb.
Acoperișurile de tablă - un mozaic dezordonat
de bucăți ruginite și strălucitoare.
În vârful fiecărei clădiri se află antene de televiziune de modă veche
formând o mică pădure de copaci neregulate.
Clădirile dreptunghiulare din ciment
care susțin pridvoare proeminente
sunt mai vesele și mai idiosincratice.
decât zeci de ani de propagandă împotriva blocului de est
ne-ar face să credem.
Pasarelele, locurile de joacă, parcările
sunt mai mult sociale și mai puțin legate de socialism,
mai mult despre comunitate decât despre comunism.
Gazonul verde de dedesubt este la fel de proaspăt ca peste tot.
Parcarea adiacentă se revarsă în exces.
cu mici și eficiente mașini europene
Dacia, Skodas și automobile germane la mâna a doua.
Familiarul și necunoscutul -
aceasta este tema dimineții.
Când devine unul dintre ele?
Când se schimbă înapoi?
Nimic nu se compară cu fotografierea
cu ochi proaspeți.
Să vezi ceea ce este distinct,
și remarcabil
în acel loc și timp
și să îl surprinzi în cadru.
Păstrarea luminii și a mișcării
uneori un indiciu de parfum
semnificat de o culoare
sau râsul dintr-un zâmbet,
o roată de bicicletă care se învârte
o dâră de lumină
o umbră cu tentă albastră,
două fete care se țin de mână
o tristețe ascunsă în ochi
o surpriză nedeschisă.
Acestea sunt mărunțișurile mărunte
pe care cei care le cunosc mai bine
nu le-ar putea înregistra niciodată
ca fiind demne de atenție.
E doar briza
aerul pe care îl respirăm.
Și totuși, există și minunea
de a ne întoarce în același loc
mereu și mereu
schimbând anotimpurile,
lumina schimbată
stări de spirit schimbate
aspirații schimbate.
De fiecare dată creând ceva unic
Până când nu mai faci.
Dar prima dată,
atât de spontană și naivă
nu reușește niciodată să-mi emoționeze sufletul.
Găsesc aceeași inspirație
în anumite lucrări timpurii
ale marilor artiști:
În gospel-ul adolescentin al lui Sam Cooke,
în primele albume ale lui Elvis Costello,
atât de pline de furie și anxietate.
În Fleur du Mal al lui Baudelaire.
Da, în albumele lui Marlon Brando și Leonardo DiCaprio.
de Leonardo DiCaprio,
Și în cele mai precise și mai bine realizate
desenele prețioase ale lui Picasso.
Lucrări timpurii și lucrări târzii ale unui artist
pot izvorî ambele din același spirit
Unul pur și nefiltrat
iar celălalt imprimat de o viață trăită.
Știu că ochii mei nefiltrați
pot simți intuitiv
minuțiozitatea unicității
pe care o oferă fiecare localitate.
Mai târziu, cu o mai mare cultură
și cunoștințe istorice,
arta este mai bine gândită,
mai măsurată, mai lucrată,
rafinată, dacă nu chiar prea rafinată.
Ochi proaspeți și o minte deschisă
sunt întotdeauna esențiale.
Liniștiți-vă gândurile.
Lucrați din instinct
Fiți în momentul prezent
Interacționați cu cei pe care îi întâlniți fără artificii.
Purtați intenția voastră bună într-un zâmbet.
Lăsați aparatul foto să fie un salut din inimă
mai degrabă decât o armă.
yalomphotography.com
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
