de ți-ar aduce-o, să nu te duci după el. Nu-mi place căutătura lui. Așa ți-am zis, copilă, dar n-ai ascultat. Că-i ursitul tău, că-i harnic, că te-o ține-n palme ca pe o fată de crai. Te-a ținut, da, dar nu în palme, ci-n pumni. Mai ales când venea acasă pe șapte cărări. Și când îți bănuia că umbli ba cu ăla, ba cu celălalt. Și când te dădea afară, de umblai despletită pe uliță ca o arătare. Ce s-o alege de-acuma de pruncii pe care-i aveți că pe el l-au trimis la gherlă, iar tu stai întinsă pe patul ăsta de flori.
Cecilia Fofiu
În nopțile cu Superlună zdrăngăne prin cimitir inelul cu chei și descuie mormintele mai vechi de o sută de ani, îmbiind dușii să se scoale preț de un ceas, nu mai mult, să-și scuture țărna din cioantele galbene, să adune din iarba ce le-a cosit-o anume ca să-și împrospăteze culcușurile, apoi să se întoarcă fiecare în liniștea lui, încă un veac. Evdochia caută roată și-l zărește. La fel de chipeș. Mult a așteptat noaptea asta și, tupilată se vâră pe nesimțite în groapă cu el, rânjind violet spre slăbănoaga de Zoia.
Radu Gramatovici
Gicule, de ce nu mă mai iubești? Cum să nu te mai iubesc, draga mea? Mi-ai promis că mergem în Dubai. Dacă ți-am promis, înseamnă că o să mergem. Când, Gicule, că toată lumea a fost, numai noi nu? Bărbatul se ridică într-o rână și apropie două degete într-un gest de prindere. Uite, îi spuse el. Printre degetele sale, mică de tot, se vedea luna. Apropie degetele în aceeași poziție de mâna ei până îi atinse palma. Luna e la fel și în Dubai, îi zise. Ești un romantic, Gicule, îi zâmbi ea și continuă în gând: idiotule.
