Ultimii şapte ani de acasă. Un ziarist în dosarele Securităţii

În ultimii ani opinia publică din România este subtil formată şi informată de o sursă pe cât de dubioasă, pe atât de eficientă: dosarele - selectiv scoase la lumină - ale fostei Securităţi. Conţinutul lor, în principiu nedemn de încredere, a trecut şi continuă să treacă, fără examen critic, direct în paginile ziarelor şi în vieţile noastre. Este efectul pervers cel mai difuz şi mai sigur al mult discutatei deschideri a arhivelor: datele exacte se amestecă inextricabil cu cele false, iar credibilitatea primelor se extinde pe nesimţite asupra celorlalte. După dezvăluiri "senzaţionale" preocupate mai mult să compromită, sau să distrugă cariere, decât să ne ajute să înţelegem ce s-a întâmplat cu noi în comunism, deasupra noastră pluteşte emanaţia toxică a unei generalizate suspiciuni. Cu un sceptic-trist "De ce nu şi el?" răspundem zvonului care precede o nouă "dezvăluire", referitoare la personalităţi respectate ale vieţii noastre publice. Iar dacă zvonul nu e urmat de nicio dezvăluire, suspiciunea rămâne.

O victimă a acestui "acces" orientat la dosarele Securităţii este Neculai Constantin Munteanu, unul dintre cei mai populari ziarişti de la Europa Liberă, din 1980 până în 1994, şi unul dintre cei mai ascultaţi formatori de opinie de după căderea regimului comunist.

Despre el a circulat în şoaptă sau mai răspicat zvonul calomnios, răspândit de securişti interesaţi şi confirmat de jurnalişti leneşi şi iresponsabili, că a fost informatorul Securităţii.

Am reprodus aici documentele aflate în cele două dosare existente pe numele lui NCM, în arhivele CNSAS, demontând mecanismul prin care s-a produs falsificarea şi punând astfel în gardă împotriva oricărei informaţii care provine din sordidele laboratoare ale poliţiei politice româneşti.

Interviul care serveşte drept prefaţă cărţii noastre încearcă să elucideze problemele delicate ale cazului: ameninţarea cu închisoarea de drept comun pentru homosexualitate, atitudinea colegilor turnători, sau agenţi de influenţă, relaţiile cu familia şi, mai ales, gestul de aderare la Mişcarea Goma, încununat de admirabila scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu.

Doina Jela

Domnule preşedinte,

În august 1968 m-am aflat printre miile de români care v-au ascultat vorbind de la balconul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Vehemenţa cu care aţi condamnat atunci agresiunea armată a unor ţări făcând parte din organizaţia Tratatului de la Varşovia împotriva unei ţări prietene şi aliate m-a făcut să fiu mândru de faptul că eram român. Apărând "primăvara de la Praga" apăraţi în numele României, dreptul fiecărui popor de a decide singur calea pe care doreşte să o urmeze şi, mai ales, apăraţi prima încercare de a da un chip mai uman socialismului practicat în sfera de influenţă sovietică.(...)

Am afirmat, domnule preşedinte, că în august 1968 v-am admirat. Admiraţia şi participarea mea s-au transformat însă rapid în dezamăgire şi retrezire la realitate. Ceea ce regimul fusese înainte de 1968, după un uşor dezgheţ, era şi după 1968. Acelaşi partid omniprezent şi omnipotent, aceleaşi lozinci găunoase, aceeaşi clasă muncitoare trudind în folosul unei avangarde, zisă, a ei înşişi, o avangardă concretizată - şi asta e de rău augur - într-un om infailibil, unicul, singurul, a cărui domnie e caracterizată de presa de partid, cu inconştientă megalomanie, "deceniul Ceauşescu".

Atunci, în august 1968, în euforia mea patriotică, nu am acordat prea mare importanţă pancartelor pe care stătea scris "Ceauşescu-P.C.R.", "Ceauşescu-România", "Ceauşescu şi poporul". Puţini îşi puteau imagina atunci că acele pancarte nu erau decât preludiul la o viitoare şi violentă recrudescenţă a cultului personalităţii şi încă în forme de idolatrizare nemaiîntâlnite în nici un regim comunist de la Stalin încoace. Dincolo de mască, dincolo de mascarada potemchinistă, care este esenţa acestui cult al personalităţii care defineşte lumea pe care, dacă n-aţi creat-o integral, o giraţi în toate formele şi manifestările ei? Simplu. Dialogul între putere, adică între partidul comunist şi popor are un sens unic: partidul dispune, poporul se supune. Nici nu s-ar putea altfel cu un partid care se pretinde deţinătorul unic al tuturor adevărurilor şi care, la rândul său, devine unealta ascultătoare doar a voinţei unui om. Fluturând principii democratice, vreţi neapărat să vă situaţi pe linia marilor dictatori. Vreţi şi reuşiţi acest lucru, la scară balcanică, e drept, fără băi de sânge, dar sigur cu oceane de amărăciune, de dezamăgire, de frustrare.

În practica comunistă, e de acum un adevăr binecunoscut, a construi o societate socialistă, mai mult sau mai puţin multilateral dezvoltată, înseamnă ignorarea oricăror libertăţi, a democraţiei, a legalităţii, a alegerilor libere. Sistemul pe care îl mânaţi cu biciul înţelepciunii dumneavoastră nu e nici socialist, nici democratic. Are toate viciile societăţii de tip comunist, aşa cum a apărut ea în Rusia, şi toate anacronismele monarhiilor autocrate de tip feudal. Cum nu se poate mai bine.

(Neculai Constantin Munteanu)

Neculai Constantin Munteanu s-a născut la 9 noiembrie 1941, în comuna Pufeşti, judeţul Vrancea.

A făcut liceul la Adjud şi a urmat cursurile Academiei de Ştiinţe Economice, pe care le-a abandonat în 1965, pe când era în anul patru.

A debutat în presă în 1965, în revista Contemporanul, unde şi-a câştigat existenţa până în 1969, în calitate de colaborator extern. În perioada 1969-1973 a lucrat la Televiziunea Română, iar în perioada 1973-1977 a fost redactor la revista Cinema.

În 1977, în urmă unei scrisori de adeziune la Mişcarea Goma şi a unei scrisori adresate lui Nicolae Ceauşescu prin intermediul postului de radio Europa Liberă şi a unor ziare occidentale, este anchetat de Securitate. Obţine un paşaport, pleacă în Occident, unde cere azil politic.

În 1980 a fost angajat la Radio Europa Liberă, unde a contribuit la realizarea emisiunii "Actualitatea românească", până la mutarea postului la Praga, în 1994.

După 1989, revine în ţară şi realizează emisiuni la Radio Total, TVR şi Pro TV, participă la numeroase emisiuni de radio şi de televiziune, publică articole în 22, Ziarul Financiar, Dilema, Averea, Ziua, Formula As, se implică în viaţa civilă.

În prezent trăieşte la München şi colaborează cu rubrici permanente la Radio Europa Liberă, Deutsche Welle şi Formula AS.

În transcrierea documentelor care alcătuiesc cea mai mare parte a prezentului volum, s-a respectat, fără a se menţiona de fiecare dată expres, ortografia, stilul, frazarea fiecărui text în parte, intervenindu-se doar acolo unde această fidelitate ar fi putut trece drept greşeală de redactare şi / sau ar fi periclitat sensul.

Toate notele de subsol aparţin editorului, cu excepţia celor unde se specifică altceva.

S-a modificat scrierea cu "î" din "i", aflată în uz la momentul elaborării documentului, pentru a uşura munca şi aşa laborioasă a culegătorului, deja obişnuit cu noua scriere.

S-a păstrat convenţia fiecărui document în parte privind felul cum se scriu numele de opere, de publicaţii, de instituţii, şi nu s-au unificat conform normelor editoriale în vigoare la Curtea Veche Publ. La inevitabila denaturare prin transcriere a documentelor s-ar mai fi adăugat una pe care nu ne-o doream.

Atunci când greşelile de scriere nu aveau nici o relevanţă (Athénée Palace fără accente etc.) am corectat tacit.

Doina Jela: Domnule NC Munteanu, dosarul dvs. din arhivele CNSAS, deschis la 4 ianuarie 1974 (scrie pe copertă) şi clasat, microfilmat, dat deoparte la 4 iunie 1977, să-i zicem deocamdată "de reţea", a reuşit să adune, în trei ani şi şase luni, 22 de file (unele scrise pe ambele feţe), iar cel de urmărire informativă, deschis în aprilie 1977, când aţi aderat în scris la Mişcarea Goma, şi clasat în februarie 1978, când deja eraţi plecat din ţară şi vorbeaţi la Europa Liberă, a adunat, dimpotrivă, în 10 luni, 327 de file. 22 de file în peste trei ani de "activitate", contra 327, în nici jumătate de an, de urmărire.

În primul dintre ele, unde numele conspirativ este «Călin», lipseşte piesa principală, ca să zic aşa, corpul delict, angajamentul. Lipsesc şi notele informative, nu avem decât câteva rapoarte ale ofiţerului de legătură. Aţi fost sau nu recrutat de Costică Tănase, aţi fost sau nu informatorul lui?

Neculai Constantin Munteanu: Dosarul meu de "informator" a avut 54 de file la vremea la care fost închis, la data de 21.02.1977. Când a ajuns la CNSAS avea doar 22 de file. Mi-am spart mult capul să aflu unde erau celelalte 32 de file şi, eventual ce conţineau. Plecând de la o însemnare şi de la o adresă a securistului Tănase Costică şi de la patru pagini stinghere, care se refereau la materiale care nu existau în dosar, am reuşit, cred, să dezleg misterul celor 32 de file care lipsesc. Pe referatul cu propunerea de recrutare, întocmit la 26 decembrie 1973, a doua zi de Crăciun, Costică Tănase a făcut următoarea însemnare: "Informatorul a fost luat în verificare: măsuri speciale "S" pe per. 15.02 - 31.08.1974; verificări în evid. "S"; dirijarea inform: "V.Vîlceanu", rel. pers. "C.T" şi "A.P". Adresa de care am amintit era către Unitatea specială "S" din 12 februarie 1974. Pe scurt, securistul care mă avea în studiu şi care făcuse propunerea să fiu "recrutat" cerea serviciului "S" să-mi deschidă corespondenţa pe perioada 15.02 - 31.08.1974, dar cerea şi eventuala corespondenţă deschisă şi arhivată, anterior perioadei respective, asta însemna "verificări în evid. S". Or, cele patru file stinghere din dosarul "informatorului Călin" provin de UM 0647/Buc., care este indicativul numeric al Unităţii speciale "S" şi care între 1973-1989 s-a ocupat de interceptarea corespondenţei.

Cum Dosarul de Urmărire Informativă, sub numele "Vrînceanu" a fost deschis sub semnul urgenţei, în aprilie, din lene sau din grabă, băiatul Costică Tănase a luat toată corespondenţa din Dosarul "Călin" şi a vărsat-o în dosarul "Vrînceanu". Aşa se face că în DUI, care se referă în cea mai mare parte la activitatea mea "duşmănoasă" din anul 1977, am găsit şi scrisori anterioare acestui an, aflate în arhiva serviciului "S", mai precis chiar din 1970, anul în care am avut plăcerea nebună să-l cunosc şi, de fapt, să-l reîntâlnesc pe securistul Costică Tănase.

De prisos să vă spun, ştiu aproape sigur cine este informatorul "V. Vîlceanu" şi sigur-sigur cine sunt "relaţiile personale" "C.T." şi "A.P.", toţi din Televiziune, ultimii doi colegi de redacţie. Nici unul, colegi buni, nu m-a anunţat că sunt în colimatorul Securităţii.

D.J.: Cum vi s-a ales numele conspirativ, despre care Tănase spune că l-aţi ales împreună?
N.C.M.: Nu ştiu de ce mi s-a ales numele conspirativ "Călin", de acordul meu nici vorbă nu poate fi, poate de la "Călin Nebunul", dar nu cred, securistul Costel era doar organ şi organele nu erau firi poetice, în schimb mă scotea pe mine din fire. În referatul în care propunea recrutarea mea, nea Costică susţine că singur mi-am ales acest nume, dar trebuie sa fie vorba de o falsă memorie, ca să nu zic că minte. Şi nea Costică mai zice acolo ca aş fi acceptat să fiu "informator" considerând "această activitate o datorie patriotică a fiecărui cetăţean". Iarăşi falsă memorie sau minciună. Oricum asta mă scuteşte de întrebarea dacă am primit şi bani. Sigur, toată povestea cu "numele conspirativ", cu "datoria patriotică" ar fi trebuit consemnate în "angajament". Nu sunt. Nici angajamentul nu există, nici măcar unul fals. Pentru simplul fapt că niciodată n-am semnat un angajament şi nici vreo notă informativă semnată "Călin" n-am dat.

Ca să rezumăm, el zice că da, m-a "recrutat" şi am fost "informatorul" lui. Eu zic că nu. Cuvântul lui contra cuvântului meu. Un specialist de la CNSAS, care îmi cunoaşte bine dosarele şi în care cred, este de părere că nu, n-am fost informatorul lor, am fost "în studiu pentru recrutare şi atâta tot". Cred însă că am fost făcut informator la grămadă, la un sfârşit de an când nea Costică stătea prost cu planul.

D.J.: Cineva ar putea crede că-i facem o onoare exagerată căpitanului Tănase Costică, dezvăluindu-i numele din prima întrebare, dar el chiar merită această onoare. S-a dovedit redutabil, în felul lui. Ziceţi că l-aţi reîntâlnit. Vă cunoşteaţi deci, vă mai întâlniserăţi? Cine era, cum era? Cum arăta Tănase Costică, domnule Munteanu?
N.C.M.: Până în momentul aşa-zisei recrutări, în 1973, nea Costică m-a chinuit timp de trei ani, din 1970. El a fost şi unul din motivele pentru care în 1973 am plecat din TVR la revista Cinema. Mi-am zis, schimb locul, schimb norocul şi scap şi de Costel. Am schimbat locul, cu norocul a fost aşa şi aşa, dar de Costel tot n-am scăpat.
În chestiunea cu "onoarea" s-o lăsăm baltă. Costel şi onoare! (...)


MINISTERUL DE INTERNE
Unitatea Militară 0610
STRICT SECRET

DOSAR PERSONAL Nr. 42 AL
"CĂLIN"



Deschis la data de 4.01.1974 nr. 001143 / 4253
Încetat legătura la data de.................

Microfilmat la
04.06.77 / 680
Ministerul de Interne STRICT SECRET
I.M.B. Securitate EXEMPLAR UNIC
12B / T.C. / 004253 / 21.02.1977

Informatorul "CĂLIN" a fost recrutat la data de 04.01.1974 în scopul încadrării informative a unor elemente aflate în supravegherea informativă a dosarului de obiectiv din cadrul Redacţiei Emisiunilor Cultural-Artistice - Televiziune.

Pe parcursul colaborării cu organele noastre informatorul ne-a semnalat unele aspecte negative de la locul său de muncă - în special pe linia producţiei de filme de televiziune.

De asemenea ne-a furnizat materiale privind unele elemente aflate în verificarea noastră pe linia acţiunii "Z-'75", materiale care se refereau doar la aspecte de caracterizare a acestora.

După recrutare s-a transferat într-un alt loc de muncă, respectiv ca redactor la revista "Cinema", iar la Televiziune a mai colaborat doar în mod sporadic.

Menţionez că după ce a plecat de la Televiziune în activitatea de colaborare cu acest informator s-au întâmpinat multe greutăţi, în sensul că, deşi i s-au trasat în repetate ocazii sarcini concrete, nu le-a rezolvat, motivând lipsă de timp şi posibilităţi de informare pe lângă persoanele asupra cărora a fost dirijat. În acest sens începând din a doua jumătate a anului 1975, rezultatele colaborării cu organele noastre s-au dovedit a fi destul de slabe, observându-se şi o oarecare lipsă de interes a informatorului de a rezolva sarcinile trasate.

La data de 20.09.1976, cel în cauză ne-a fost semnalat de Direcţia III-a indicativ 3111 / M / 00344780, că se află în relaţii apropiate cu un diplomat urmărit prin DUI. Din discuţiile purtate cu tov. col. Mihai din Dir. III-a - care lucrează cazul - (telef. 2711) a rezultat că sunt suspiciuni, că informatorul întreţine relaţii de homosexualitate cu diplomatul respectiv, indicându-ne ca la întâlniri să nu îl întrebăm sau dirijăm asupra diplomatului.

De menţionat că la întâlnirile avute, informatorul nu ne-a informat despre relaţiile sale cu diplomatul respectiv.

Faţă de cele de mai sus propunem abandonarea informatorului "Călin" şi clasarea materialului la CID.

DE ACORD Cpt. Tănase
SS Col. Georgescu


Ministerul de Interne STRICT SECRET
Direcţia I
155 / T.C. / 26.XII.1973
Nr. 00425

Întrucât în cadrul Redacţiei Cultural Artistice a Studioului de Televiziune se ridică multiple aspecte pe linia supravegherii informative generale, atât asupra unor elemente ce fac parte din acest sector (RĂDULESCU CORNELIA, POSTOLEA GEORGETA, DROBOTĂ CONSTANŢA, POPA CORNEL) cuprinse în cadrul evidenţei dosarului de obiectiv, cât şi în ce priveşte unele activităţi pe linia realizării emisiunilor cultural-artistice sau a creerii unor filme de televiziune în colaborare cu instituţii similare sau case de filme (specifice Televiziunii) din străinătate, se impune recrutarea unui informator cu bune posibilităţi de informare.

Pentru realizarea acestui obiectiv a fost luat în studiu numitul MUNTEANU C. NICOLAE, redactor la secţia film a Redacţiei Culturale Artistice T.V. cu care pe parcurs au fost efectuate mai multe întâlniri.

MUNTEANU C. NICOLAE este născut la 16 noiembrie 1941 în comuna Pufeşti jud. Vrancea, fiul lui Nicolae şi Catinca absolvent a 4 ani de facultate (la Academia de Ştiinţe Economice) fără examen de stat, necăsătorit, neîncadrat politic şi domiciliază în Bucureşti, Str. Calea Griviţei nr. 34, sect. 8.

Susnumitul a urmat şcoala elementară în comuna natală; liceul în oraşul Adjud, după care s-a înscris la Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice. În anul 1968 a fost nevoit să întrerupă studiile - fiind în anul IV - din motive financiare. Începând din această perioadă s-a angajat ca redactor la revista "Contemporanul" până în anul 1970 când s-a transferat la Studioul de Televiziune - redacţia Film T.V. - în calitate de redactor unde lucrează şi în prezent.

Pe parcurs a mai colaborat la revistele "Teatru" şi "Cinema" (rubrica "Telereporter") cunoscând multe personalităţi din domeniul creaţiei artistice şi literare ca VALENTIN SILVESTRU, CĂLIN CĂLIMAN, EUGEN MANDRIC, ECATERINA OPROIU, TODEA CORNEL, PETRE SAVA BĂLEANU.

În cadrul redacţiei unde lucrează este bine apreciat din punct de vedere profesional, fiind considerat ca unul din cei mai buni redactori, efectuând atât muncă de redactor cât şi de reportaj. De asemenea este caracterizat ca un om inteligent, foarte muncitor şi conştiincios, fapt pentru care în vara acestui an a fost propus de instituţie să candideze pentru examenul de admitere al facultăţii de ziaristică din cadrul Academiei "Ştefan Gheorghiu" - curs fără frecvenţă. După susţinerea examenului de admitere s-a situat printre candidaţii cu mediile cele mai mari, fiind admis ca student în anul I.

Totodată din verificările efectuate la domiciliu, a reeşit că este apreciat ca un element liniştit, serios şi studios, respectuos şi sociabil, având o comportare corectă faţă de ceilalţi locatari, bucurându-se de stima şi respectul acestora.

Referitor la părinţii săi şi rudele apropiate, din studiul efectuat au reieşit următoarele: tatăl său - MUNTEANU NICOLAE - a fost agricultor, în prezent fiind decedat, mama sa - MUNTEANU CATINCA - este colectivistă în comuna natală. Candidatul are o soră şi 2 fraţi care locuiesc şi lucrează la cooperativa agricolă de producţie com. Pufeşti.

De menţionat că încă din perioada preşcolară (avea 3-4 ani) MUNTEANU C. NICOLAE a fost înfiat de un frate al bunicului tatălui său - pe nume MUNTEANU CONSTANTIN - care nu avea copii, pe motiv că vor avea un sprijin la bătrâneţe iar candidatul ar fi avut mai bune posibilităţi pentru urmarea studiilor la Bucureşti.

Totuşi atât copilăria, şcoala elementară cât şi liceul MUNTEANU C. NICOLAE le-a urmat tot sub îngrijirea şi educaţia părinţilor lui fireşti, iar în Bucureşti, la familia tatălui adoptiv, în vacanţele de vară. Pe parcurs între părinţii buni ai lui MUNTEANU C. NICOLAE şi tatăl adoptiv al acestuia au intervenit neînţelegeri şi certuri. Între timp MUNTEANU CONSTANTIN s-a despărţit de soţia sa - BORCA ROZALIA -, fiind condamnat şi eliberat în anul 1964 pentru activitate legionară. Astfel că odată cu începerea cursurilor la facultate, MUNTEANU C. NICOLAE a locuit în Bucureşti, numai la mama sa adoptivă - BORCA ROZALIA (cu care părinţii săi au rămas în relaţii bune) în str. Calea Griviţei nr. 34, sect. 8 unde şi în prezent ocupă o cameră cu chirie. Pe toată această perioadă tatăl său adoptiv a locuit în str. Dr. Felix nr. 55, candidatul nostru neavând nici un fel de relaţii sau contacte cu el. În discuţiile purtate cu MUNTEANU C. NICOLAE, a reeşit că în anul 1971 locuinţa tatălui său adoptiv din str. Dr. Felix s-a demolat şi nu mai ştie unde s-a mutat în prezent.

În anul 1970 MUNTEANU C. NICOLAE a fost trimis de instituţie în R.S. Cehoslovacia pentru a participa la un festival de filme documentare. În timp ce se afla plecat Direcţia pentru controlul străinilor şi Paşapoartelor a primit o sesizare semnată de un anume: "MUNTENU" în care se susţinea că la Praga urma să se întâlnească cu un francez care i-ar facilita trecerea în Austria. Totuşi MUNTEANU C. NICOLAE a revenit la timp în ţară, sesizarea neverificându-se, existând presupunerea că ea a fost trimisă chiar de tatăl său adoptiv, cu care nu se afla în relaţii bune.

Pe parcursul întâlnirilor avute cu candidatul, acesta s-a dovedit a fi un element serios, preocupat de îmbunătăţirea pregătirii sale profesionale, corect şi punctual la discuţii, iar sarcinile ce i s-au dat a căutat să le realizeze cu promptitudine. Informaţiile date până în prezent atât verbal cât şi în scris se referă atât la aspecte din sectorul său de activitate ca: stadiul unor coproducţii de filme ale Televiziunii cu instituţii similare din străinătate care ridică probleme din punct de vedere al realizării artistice în neconformitate cu prevederile contractuale cât şi aspecte ale stării de spirit sau despre unele elemente aflate în atenţia noastră ca: SZEKELY GALINA, ADOLF OPRESCU, MOLDOVAN LILIANA şi alţii. Totodată pentru confirmarea unor materiale furnizate de el, candidatul ne-a prezentat şi documente originale privind conţinutul scenariilor şi corespondenţei purtate între T.V.R. şi reprezentanţele străine cu care se realizează unele coproducţii de filme.

Cu ocazia contactelor am constatat receptivitate din partea lui MUNTEANU C. NICOLAE pentru munca organelor noastre, declarându-se pe deplin conştient de importanţa sprijinului care trebuie să-l acorde organelor de securitate, susţinând în discuţii că consideră această activitate ca o datorie patriotică a fiecărui cetăţean.

Faţă de cele de mai sus
P R O P U N:
a se aproba definitivarea recrutării ca informator al organelor noastre, a numitului MUNTEANU C. NICOLAE.

Cpt. Tănase


La întâlnirea avută cu candidatul MUNTEANU C. NICOLAE, în ziua de 27.XII.a.c. i-am atras atenţia asupra deplinei conspirativităţi care trebuie să stea la baza colaborării cu organele noastre; să dovedească sinceritate şi obiectivitate în furnizarea informaţiilor, corectitudine în raporturile de muncă cu organele de securitate, să nu divulge nimic în legătură cu activitatea de colaborare secretă, indiferent de persoană, funcţie şi grad de rudenie. Cu aceeaşi ocazie candidatul şi-a ales numele conspirativ de "Călin".

Faţă de cele de mai sus
P R O P U N:
a se aproba înregistrarea recrutării ca informator al organelor noastre a numitului MUNTEANU C. NICOLAE.

Cpt. Tănase


Informatorul a fost luat în verificare
- măsuri speciale ale "S" pe per. 15.02-31.08 1974.
- verificări în evidenţa "S".
- dirijarea inform.: "V. Vîlceanu" rel. pers. "C.T." şi "A.P.".


Ministerul de Interne STRICT SECRET
Direcţia I
155 / T.C. / 004253 / 16.01.1974

În ziua de 16 ian. a.c. am avut întâlnire cu informatorul "CĂLIN" care mi-a relatat următoarele:

Începând cu data de 15.01.a.c. a obţinut transferul de la Studioul de Televiziune - Redacţia film, unde era încadrat în funcţia de redactor, la Revista "Cinema" pentru aceeaşi funcţie însă cu o salarizare mai bună. Informatorul "Călin" m-a informat că opinia (sic!) mai de mult pentru această revistă, unde de altfel era colaborator permanent la rubrica "Telereporter" însă nu era sigur că va obţine acest transfer. A menţionat că îi convine mai mult această muncă, deoarece are posibilitatea să-şi organizeze mai bine timpul, rezervându-şi şi mai mult timp pentru studiu şi susţinerea examenelor la Facultatea de ziaristică a Academiei de Ştiinţe Sociale "Ştefan Gheorghiu". Totodată mi-a mai spus că va rămâne un colaborator permanent al Studioului de Televiziune - redacţia film, având în continuare posibilitatea de a ne informa şi cu probleme despre persoane aflate în atenţia noastră de la Televiziunea Română.

Cpt. Tănase

N.B. Aspectele de mai sus au fost raportate verbal tov.col. FAUR GHEORGHE, azi 17.01.1974.

Cpt. Tănase


La data analizei, informatorul se prezintă cu foarte puţine materiale. Una din cauzele principale constă în mutarea sa la un nou loc de muncă în afara T.V.

Dacă vreţi să-l mai contactaţi în viitor este necesar să stabiliţi în mod clar posibilităţile sale, relaţiile pe care le are la revista "Cinema", pe lângă persoanele din T.V. care ne interesează, şi în acest fel să ne poată fi util în munca informativă.

La 10 sept 1974 vă prezentaţi cu propuneri în acest caz.

Lt.col. indescifrabil


Ministerul de Interne STRICT SECRET
I.M.B. - Securitate Ex. unic
123 / T.C. / 28.03.1975
Nr. 004253

Informatorul "Călin" a fost recrutat la 4.01.1974 pentru încadrarea informativă a unor elemente lucrate în cadrul evidenţei dosarului de obiectiv pe linia supravegherii informative generale cât şi în ce priveşte cunoaşterea unor activităţi referitoare la realizarea unor emisiuni cultural artistice sau a creerii unor filme de televiziune în colaborare cu instituţii similare sau case de filme (specifice Televiziunii) din străinătate.

De la data recrutării şi până în prezent a furnizat materiale utile organelor de securitate atât în ce priveşte comportarea şi atitudinea unor persoane lucrate de noi ca: BUHOIU ARISTIDE, DAN PIŢA, BOICULESI NADINA, TUDOR VORNICU, SĂRARU DINU, MOLDOVAN LILIANA, cât şi aspecte privind starea de spirit din rândul lucrătorilor din presă; referitoare la dreptul de autor; reducerea numărului de ziare şi pagini a unor reviste; modul şi condiţiile cum se realizează unele filme în cadrul Centrului de Producţie Cinematografică Buftea (ca: "Dimitrie Cantemir" şi "Ştefan cel Mare") sau materiale referitoare la aspecte negative ale activităţii redacţiei de film T.V. atât în ce priveşte producţia proprie cât şi cele ce se realizează în colaborare cu alte firme similare în străinătate.

Menţionez că o parte din aceste materiale au constituit baza unor informări pentru Buletin la nivelul conducerii ministerului cât şi al unităţii.

La data recrutării, informatorul "Călin" lucra în calitate de redactor la Redacţia Film T.V. însă, ulterior, s-a transferat în funcţia de redactor la revista "Cinema".

Totuşi prin natura muncii sale, informatorul are dese contacte cu ziarişti din Radio şi Televiziune, cu care colaborează în mod curent.

În cadrul colaborării cu organele noastre, s-a dovedit a fi un element cu calităţi informative, discret şi inteligent iar în mediul în care activează nu a creat suspiciuni în sensul că ar colabora cu organele noastre.

De precizat că, de la recrutarea sa, informatorul a constituit şi obiectivul verificării noastre, luându-se măsuri "S"; verificări în evidenţele Ministerului de Interne, cât şi dirijarea surselor C.T. şi "Pricop". Materialele furnizate s-au verificat cu cele furnizate de sursa "Pricop".

Menţionez totodată că informatorul a avut şi unele scăderi în activitatea de colaborare cu noi în special în perioada martie-iulie 1974, când a fost bolnav iar ulterior şi-a susţinut unele examene la Facultatea de ziaristică a Academiei "Ştefan Gheorghiu".

În perioada următoare îmi propun dirijarea sa atât asupra unor elemente din Televiziune aflate în atenţia noastră ca: VORNICU TUDOR, DINU SĂRARU, BOICULEŞI NADINA, POPA CORNEL, RĂDULESCU CORNELIA, BUHOIU ARISTIDE, cât şi dirijarea sa privind semnalarea unor aspecte negative şi stări de spirit din domeniul cinematografiei sau a ziariştilor cu care vine în contact.

Faţă de cele de mai sus, consider că informatorul este util şi poate fi menţinut în reţea.

Întrucât până în prezent întâlnirile au fost efectuate la domiciliul acestuia, unde sunt condiţii bune în ce priveşte conspirativitatea (este necăsătorit şi locuieşte singur) propun ca şi în perioada următoare să folosesc acelaşi loc de contact. Voi lua măsuri de verificare a sa prin sursele: "P. Giul"; şi "C.T."; măsuri "S".

Cpt. Tănase

De acord,
Lt.col. indescifrabil