Unplugged

Plecăm în vacanţă, frate, şi în loc să mă gândesc ce bine va fi, mă apucă deja tristeţea după toate obiectele cărora le simt lipsa în sălbăticie.

Mai întâi calculatorul, desigur. Mi se rupe inima că-l las, chiar dacă acum mă plâng pentru că mă izbesc mereu de pereţii hdd-ului - strââââââââmţi! Şi de lentoarea cu care se mişcă atunci când face mai multe chestii. De fapt, de viteza cu care se blochează când are de run-at mai multe programe (vezi ctrl+alt+del!).

Pe urmă mă gândesc la televizor, cumpărat cu ocazia precedentului campionat mondial de fotbal (penultimul, adică acum vreo 5 ani) - care merge ok, dacă şi providerul de cablu e de acord. În ce-l priveşte pe ultimul, un randament cu purici i se pare perfect - motiv pentru care piratăm HBO fără complexe de vinovăţie. Şi nu-l putem chema prea des - pe omul de la cablu, adică - pentru că ar trebui să scoatem mereu din mufă adaptorul artizanal. Iar ăsta îşi pierde 30% din capacităţi la fiecare manevrare - ca rufele de la Nufărul!).

Avem şi celălalt televizor, cel pe care l-am cumpărat cu 10 guldeni la târgul de păduchi din Rotterdam. Prinde vreo şapte programe pe patru canale şi îşi face veacul în bucătărie, unde bâzâie în timp ce clăpăresc eu la calculator. E bun, mă face să nu mă simt singur (mereu cu Esca, cu Năstase ...).
Avem şi aspirator, de aceeaşi vârstă cu televizorul principal. A îmbătrânit rău de tot, îi cad toate periile şi nu mai vede mizeria... Cum eu sunt alergic taman la praful de casă, medicul care mă tratează a încercat mintenaş să-mi vândă un aspirator cu filtru de apă, american, în valoare de 2000$ (n-am tastat greşit, am verificat!). E un sistem piramidal, cum găseşti un client nou, cum mai recuperezi 10% din investiţie! Am auzit, însă, că există doctori care îţi vând şampoane Amway şi la Terapie intensivă. Ţara geme de umor şi experţi în vânzări!

Avem prăjitor de pâine, ar trebui să funcţioneze la 110 V dar n-avem transformator, aşa că îşi calcinează rezistenţa în timp record, alimentat fiind el de două ori mai consistent... Avem şi cuptor cu microunde - de când ne-am căsătorit, ştii tu - care cam pierde căldura pe la încheieturi, frige pe stânga, răceşte pe dreapta. Spre deosebire de mariajul nostru, care încălzeşte peste tot, chiar mai mult ca la început.

Avem, de vreun an şi jumătate, o combina audio pe care scrie Kenwood, made în Malaisia; noua ni s-a părut ok calitate/preţ (nivel mediu - mă refer la Ro, evident! - adică a costat, la vremea ei, vreo 300 $), numai că între timp a dispărut de pe piaţă într-un mod suspect. Evident, primele probleme ni le-a făcut exact în prima zi când a ieşit din garanţie...

Nu mai avem walkman, nu mai avem cd portabil - au răposat. Spre uriaşa uimire a lui Geo - la fel de colecţionar, dar mult mai ordonat decât îl ştii, acum ţine fiecare fir de păr, disc, caseta, dvd, fotografie ori floare presată într-un sertar Ikea special - nu avem video, deşi, vorba lui, suntem "de specialitate". Adevărul este că noi n-am ajuns cu achiziţiile la nivelul dorit de subtilitate, încă dormim în paturi închiriate sau de căpătat, mâncăm pe mese închiriate sau de căpătat, stăm pe scaune desperecheate şi păstrăm cărţile zidite lângă pereţi... Cărţile sunt ale noastre sau ale prietenilor - bibliotecile publice s-au desfiinţat. Şi CD-urile sunt ale noastre, dar nu par; le-am copiat de la Biblioteca Franceza. Iar Mişu a tras copertele la xerox cu numărul de inventar cu tot...

Aparatul de fotografiat e ăla vechi şi face poze cu zgârieturi de epocă incluse. Mai avem farfurii desperecheate, tacâmuri ieftine - pe unele scrie încă Institutul de Construcţii Bucureşti sau Alimentaţie Publică. Avem pahare de toate felurile, câte două (aşa au rămas!). Avem şi cântar - ăsta nu-i electro, e doar casnic - preferăm amândoi să credem că arată mai mult.

Dar nu-i nimic, plecăm, ne deconectăm, ne întoarcem mai uşori!