Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Muzică  Sageata  Clickantabil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ediţii cu apropiaţii lui Enescu - 1961 – 1970


Oltea Şerban-Pârâu

24.07.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
După ediţia inaugurală, următoarele patru - petrecute între 1961 şi 1970 - au încercat să valorifice existenţa în viaţa muzicală internaţională a numeroase personalităţi care l-au cunoscut, au colaborat, i-au fost prieteni sau elevi maestrului omagiat. Într-un deceniu "de deschidere" pentru România, festivalurile "Enescu" au avut o anvergură de invidiat.

După Yehudi Menuhin, David Oistrah, Sir John Barbirolli, Arthur Rubinstein, Nadia Boulanger, Marcel Mihalovici, Philippe Entremont, Christian Ferras şi artişti precum Henryk Szeryng, Zubin Mehta, Kurt Masur, Mstislav Rostropovici sau Ghenadi Rojdestvenski au revenit la mai multe ediţii ale festivalului. În 1958 se cânta în premieră pentru România Oedipe, lucrarea urmând a nu lipsi din repertoriul nici uneia dintre ediţiile următoare.

Alte două prime audiţii au fost programate în 1961 - poemul simfonic Vox Maris (cu Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii, dirijor Iosif Conta) şi Cvartetul cu pian nr. 1, iar în 1967 Trio în la minor pentru vioară, violoncel şi pian. Ideea primelor audiţii, nu numai enesciene, s-a păstrat, festivalul prilejuind contactul publicului românesc în premieră cu opera Pelleas şi Melisande de Debussy (1961), sau cu Oratoriul bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu (1967).

Odată cu ediţia 1961, Ateneului şi Operei Române li se alătură trei noi săli de concerte: Sala Mare şi Sala Mică a Palatului, dar şi Sala Radiodifuziunii (actualul studio de concerte "Mihail Jora"). Sviatoslav Richter, prezent la ediţia 1961, afirma: "Mă leagă de România amintiri de neuitat, amintiri materializate în acest bătrân Ateneu unde s-a realizat comuniunea sufletească între ascultătorii români şi mine...".



Mai veneau atunci la Bucureşti violoniştii Leonid Kogan şi Henryk Szeryng şi alături de Sir John Barbirolli, dirijorii Lorin Maazel şi Ghenadi Rojdestvenski, pe atunci în plină ascensiune. În 1964, la una dintre cele mai importante ediţii, sosirea venerabilului maestru Arthur Rubinstein eclipsa aproape prezenţa lui Herbert von Karajan sau Zubin Mehta, sau a unor violoncelişti precum Gaspar Cassado sau Andre Navarra, alături de Orchestra Filarmonicii din Viena şi Baletul Teatrului Mare din Moscova. Marele Karajan declara atunci: "Sunt foarte mulţumit că am venit la Bucureşti. Am încă proaspătă în memorie amintirea concertului pe care l-am dat la Bucureşti acum 20 de ani. Încă de atunci aprecierea publicului bucureştean m-a impresionat în mod deosebit. Aveţi o admirabilă sală şi orchestra s-a simţit în largul său din prima clipă." Trei ani mai târziu, marele violonist Isaac Stern afirma: "De ce voi cânta şi Sonata în caracter popular românesc ? Doar am venit la Festivalul "Enescu" ! Şi mai e un motiv: dacă îmi place o lucrare, o cânt." În 1967, venea în premieră la Bucureşti o orchestră americană, Filarmonica din Los Angeles. I se alăturau Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat din Moscova şi Baletul Operei Mari din Paris.

Tot atunci afirma dirijorul Zubin Mehta: "Revin cu plăcere la Bucureşti, pe deplin încredinţat că voi întâlni un ales festin muzical ca şi la precedenta ediţie a Festivalului "Enescu"... Să concertezi într-un oraş plin de muzică, sub emblema lui Enescu este un eveniment cu care nu ai de-a face de multe ori... Rapsodia a II-a - pe care o voi dirija aici la pupitrul Filarmonicii din Los Angeles - e atât de bine scrisă, încât chiar dacă nu ai face altceva decât să interpretezi partitura corect, muzica tot ar suna admirabil." Ca o culminaţie (îmi este greu să optez pentru ediţia 1964 sau 1967, din punctul de vedere al invitaţilor străini), revenea violonistul David Oistrah: " Sunt foarte bucuros să revăd din nou Bucureştiul, în calitatea mea de vechi oaspete. Şi tocmai ca un musafir constant şi vechi al ţării dumneavoastră aş dori să remarc că publicul dumneavoastră întinereşte. Am asistat cu multă plăcere la concerte minunate ale artiştilor români şi ale artiştilor de peste hotare. Am văzut un public nou, foarte mult tineret care umple sălile dumneavoastră şi recepţionează cu entuziasm concertele, se bucură de această posibilitate directă de a gusta muzica. Cred că şi în aceasta constă marele succes al culturii româneşti. Se naşte un public nou, minunat, precum se nasc şi noi interpreţi."

În sfârşit, în 1970, se petrecea o ultimă ediţie cu multe personalităţi străine, alături de solişti şi dirijori desprinzându-se prezenţa London Symphony Orchestra şi a Teatrului de Operă şi Balet "Kirov" din Leningrad. Violonistul Henryk Szeryng, oaspete al festivalului pentru a treia oară, afirma: "Mă simt legat în mod special de ţara dumneavoastră, am fost foarte bun prieten cu maestrul George Georgescu, cu care am debutat şi toate aceste amintiri din copilărie şi tinereţe mă fac să vin la Bucureşti nu numai cu mult entuziasm dar şi cu mult drag."


Pentru alte amănunte puteţi vizita pagina de web a festivalului, care cuprinde şi programul complet.






PS: Citiţi un alt articol despre Festivalul Enescu
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

0

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Alvin Ailey American Dance Theatre la Bucureşti (4.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Oedipe - 50
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Senzaţia şi clişeul (3.7/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Toamna simfonică (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Operă şi aer liber
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Muzica în mp3
Sageata Liter-Rock
Sageata UK top 50 - Acum 50 de ani
Sageata Top nostalgic


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer