Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  carnetzELLE

Bunica Doris şi condeierul


Alex. Leo Şerban

04.02.2008
Elle
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"În 1992, pe Fifth Avenue, în Manhattan, am zărit-o pe bunica mea maternă. Mărunţică, cu părul alb, ondulat, era îmbrăcată într-o haină de ploaie, albastru închis. Avea în mîna stîngă o umbrelă, albastră şi ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cît să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întîmplarea a făcut ca exact următoarele trei sau patru zile să le petrecem împreună."
Cu aceste cuvinte îşi începe Mircea Mihăieş o frumoasă evocare, apărută în nr. 150 al Suplimentului de cultură. "Bunica" nu este chiar bunica autorului, ci Doris Lessing - cea mai recentă (şi mai în vîrstă: pe 22 octombrie a împlinit 88 de ani!) laureată a Premiului Nobel (textul lui Mihăieş se intitulează Bunica mea a primit Nobelul pentru literatură).

Pentru cei care îl ştiu pe Mihăieş doar din articolele contondente din România literară sau Evenimentul zilei, sau din conflictul - aplanat de Uniunea Scriitorilor - cu Radu Cosaşu, această faţetă a sa poate surprinde... Nu şi pentru cei care-l cunosc, şi care-l ştiu capabil de piruete tandre (precum aceasta). Universitar timişorean, Mihăieş este - de multişor - unul din cei mai buni eseişti români; a scris împreună cu regretatul Mircea Nedelciu şi cu Adriana Babeţi, timişoreană ca şi el, cel mai comentat roman postmodern (Femeia în roşu), nu de mult a publicat o carte despre Leonard Cohen (Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen./ Cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu), iar cel puţin două dintre volumele sale mai vechi (De veghe în oglindă, 1989, şi Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea, 1995) nu pot lipsi de pe masa niciunui comparatist serios.

Am făcut toate această introducere ("Mihăieş featuring Doris Lessing"!) pentru a ajunge la "bunica" autorului... Doris Lessing nu este o autoare cunoscută în România! Ar putea părea o simplă "scăpare" de nu ar fi un fapt ruşinos. Pentru că, în pofida a ceea ce cred unii români recenţi - care s-au mirat de atribuirea celui mai prestigios premiu literar unei autoare de care ei nu auziseră! -, Doris Lessing chiar este (aşa, de vreo patru decenii bune) una din cele mai mari scriitoare de limbă engleză. Ţin minte cum am descoperit, în facultate, The Golden Notebook (un roman din 1962 clasat, pripit, în sertarul literaturii "feministe") şi cum nu am putut să-l las din mînă - toate cele şase sute şi ceva de pagini! Este o carte fundamentală în care, într-adevăr, femeile se pot regăsi... dar nici pe departe o carte "de nişă", "interzisă bărbaţilor": dimpotrivă. Aflu, cu această ocazie, că va apărea la Polirom; nu o rataţi! Acelaşi lucru şi în privinţa extraordinarului The Fifth Child (care va apărea tot la Polirom), un roman din 1988, mult mai subţire (aproape o nuvelă), dar care "atacă" familia dintr-un unghi inedit şi neaşteptat.

Nu pot decît să sper că, odată cu aceste titluri, numele lui Doris Lessing nu va mai ridica sprîncene băştinaşe - şi nici nu se vor găsi minţi "deştepte" care, după ce-i vor fi citit cărţile, să cîrtească (aşa cum e "obiceiul locului") că scriitoarea de 88 de ani nu merita Nobelul... Îl merita - cu vîrf şi îndesat!

* Aici o puteţi vedea şi auzi pe Doris Lessing în cîteva interviuri BBC.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Spacer Spacer