Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  carnetzELLE

Mihaela


Alex. Leo Şerban

18.02.2008
Elle
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cine citeşte această carte (Despre lucrurile simple) nu va descoperi "o altă Mihaela" decît cea de la televizor sau din reviste, ci doar una "fără imagine", pentru că e compusă din cuvinte. Nu o va vedea, pentru că e o carte fără poze, ci o va asculta povestindu-se aşa cum este dincolo de Imagine: generoasă, înţeleaptă, vitală. Sînt lucruri (simple) pe care - dacă eşti suficient de deştept atunci cînd te uiţi la televizor - le intuieşti. Dacă Mihaela ar fi "doar o imagine", oricît de frumoasă, ai simţi imediat că nu are decît subţirimea unei foi de revistă. Din fericire (pentru Mihaela şi pentru noi), e mai mult în ea decît îţi întîlnesc ochii - cum zic americanii.

E - în primul rînd - o imensă capacitate de admiraţie. "Lista" ei (pe care o ataşează la sfîrşitul cărţii) cuprinde oameni atît de diferiţi încît cu greu i-ai putea aduna la aceeaşi masă... Pe toţi îi îmbrăţişează însă generozitatea ei "simplă", a cărei sinceritate vine tocmai din amalgam. Oameni celebri stau alături de jurnalişti cunoscuţi sau de oameni necunoscuţi, cunoscuţi doar de ea. Sînt oameni care-i sînt dragi, dintr-un motiv sau altul, sau pe care-i admiră - sau şi una, şi alta. Cred că avem mare nevoie de astfel de mărturisiri în zilele noastre, iar Mihaela - tocmai pentru că este atît de celebră - ar putea da tonul. Ar putea lansa un "trend": răutăţile, invidiile, meschinăriile nu mai sînt cool, haideţi să ne admirăm! Pare naiv? Înseamnă că mai e mult de lucru... În orice caz, implicarea ei în atîtea cauze umanitare nu e decît extensia firească a faptului că iubeşte oamenii. Pare un "lucru simplu"? Înseamnă că toţi am putea să-l facem...

Există în carte două texte care-şi "răspund" - despre răspunderea de a fi mamă ("Copii de bani gata") şi despre paradoxurile maternităţii (care se cheamă chiar "Despre lucrurile simple"). Primul e grav, punînd o problemă care, deşi poate părea "minoră", este - în realitate - un fapt de societate: cum vor deveni cetăţeni aceia care au primit totul pe tavă?...; al doilea este absolut minunat - un "cîntec de leagăn" pe două voci (a Mihaelei şi a băieţelului său) care ajunge la o concluzie şi înţeleaptă, şi frumoasă, şi tonică: "...înseamnă că şi copilul ne educă, de fapt..."

I-am scris o dată Mihaelei (cred că într-un sms) că, dacă aş fi fost femeie, mi-aş fi dorit să fiu Mihaela Rădulescu. O spun (scriu) din nou, aici, ca să nu creadă că a fost un compliment de circumstanţă, făcut la adăpostul "spaţiului privat"...

O scriu şi o semnez.

(fragment din prefaţa cărţii apărute la Editura Polirom)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Spacer Spacer