Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  carnetzELLE

Brînză, Brand, Blog


Alex. Leo Şerban

10.03.2008
Elle
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Bunicii mele, drăguţa de ea, îi plăceau la nebunie brînzeturile franţuzeşti. Nu exista să mă-ntorc de la Paris şi să nu-i iau, din aeroport, brînza ei preferată - le crottin de chèvre. Îmi amintesc cu cîtă bucurie desfăcea folia de aluminiu în care vînzătoarea de la "duty free" învelise brînza, cum o ducea la nas, cu mîini tremurate, şi o mirosea ca pe un parfum preţios.
N-am aflat niciodată ce suave suveniruri îi stîrnea madlena aceasta pariziană; aşa cum se-ntîmplă prea adeseori, sîntem neatenţi şi grăbiţi tocmai cu cei din familie: vieţile lor ajung să ne fie mai străine decît dimineaţa unui idol de cinema, prînzul unui politician sau noaptea zvăpăiată a vreunei vedete. Iar atunci cînd se duc (bunica s-a dus la 91 de ani), iau cu ei tot ceea ce am fi putut afla de la ei, dar nu am vrut (putut, ştiut) să aflăm... Rămîne în urmă un mister, ca un parfum închis bine în flaconul său de egoismul nostru lipsit de curiozitate.

Ne iluzionăm că sîntem mult, mult mai interesanţi decît ei - decît alţii, în general. Unii merg cu iubirea de sine atît de departe încît s-au autoproclamat "branduri"! Mi se face frică... Probabil că sînt - iremediabil - de modă veche, dar niciodată nu mi-am dorit să devin "brand". (Mi-aş fi dorit să devin Brando - asta, da!) Am avut surpriza să aflu că aş fi pentru că cineva a scris, pe un blog, aşa ceva. Apoi, o prietenă jurnalistă a făcut o recenzie la o carte de-a mea şi a folosit, din nou, acest cuvînt: "Leo e deja un brand, nu?" Întrebarea se vroia - poate - retorică, dar răspunsul meu - cît se poate de categoric şi de neretoric - este: NU, nu sînt! De ce aş fi? Faptul că fac o meserie cumva publică nu ar trebui să mă arunce, din oficiu, în gura acestui "leu" flămînd care este celebritatea; nu o vreau, nu mi-o doresc. Cum să-ţi doreşti să fii o marfă?!

După cum, sincer, nu înţeleg epidemia asta de bloguri. Toată lumea îşi face bloguri! Cine e celebru îşi face blog că deh, lumea cică trebuie să ştie ce face, 24/24, celebritatea - cu cine, cum, unde ş.a.m.d. Cine nu e celebru îşi face blog sperînd - probabil - să devină; cele "15 minute de celebritate", remember? Numai că, atunci cînd toată lumea are parte de cele "15 minute de celebritate", însăşi noţiunea de celebritate ia o pauză... Vorba unui film văzut la TIFF (ăla brand!): "În viitor, toată lumea va fi anonimă timp de 15 minute..."

Să dea Dumnezeu!

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Spacer Spacer