NAT(r)Otuare!

"News alert", aşa cum obişnuieşte să scrie, în ultima vreme, Realitatea TV.

Întrerup, aşadar, redactarea unei anumite "scrisori către occidentali", începută săptămîna trecută, la Tescani, pentru a relata, de la Constanţa, o imagine, pentru a transmite o fulguraţie.

În curînd, în locul oraşului Constanţa, aşa cum îl ştim cu toţii, va reapărea de la sine, prin simplă eroziune, prin decopertare naturală, sub bătaia ploilor, a vîntului şi a paşilor trecătorilor, anticul, fantomaticul Tomis. Trecutul extrem răsare prin neglijenţa, prin abandonarea prezentului.

Aşa arată în momentul de faţă oraşul Constanţa, trotuarele şi clădirile lui. Nu cred să existe în România oraş mai părăsit, mai lăsat pradă naturii, mai abandonat lui însuşi. Trotuarele se macină singure sub picioarele trecătorilor, clădirile istorice cad de la sine. Ai impresia certă că, în curînd, de sub ruinele prezentului, aflate pe cale de dispariţie, vor răsări ruinele mult mai certe, mult mai trainice, de fundament, ale vechii cetăţi de origine. O arheologie naturală.

În vederea apropiatului Summit NATO, la Constanţa se asfaltează cu aceeaşi disperare şi frenezie demne de o cauză mai bună ca la Bucureşti.

De aici, următoarea întrebare de bun-simţ: dacă acum, în primele două oraşe, ca mărime, ale României, se fac lucrări de amenajare a drumurilor, dacă aşa cum arată de fapt, în mod curent, oraşele noastre, ele nu sînt bune, nu sînt la înălţimea înalţilor oaspeţi care ne vor vizita, ce altceva fac, prin acest gest, autorităţile decît să recunoască implicit, indirect, dar prin fapte, că, de fapt, trăim în nişte oraşe sub-urbane, de categoria a doua sau a treia, în nişte sub-oraşe, în nişte simple aşezări orăşeneşti?

Îmi e ruşine şi mă revoltă nu faptul în sine că se fac, peste noapte, în grabă, astfel de lucrări de "updatare" urbană, ci că în felul acesta recunoaştem că sîntem consideraţi, şi că ne considerăm singuri, că acceptăm să fim trataţi ca nişte cetăţeni de mîna a doua.

Nu cred că alte oraşe ale lumii civilizate au nevoie de astfel de lucrări de urgenţă. Oraşele lumii nu se schimbă peste noapte. Sînt la fel de bune şi pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor normali, şi pentru Summit-uri NATO.

Aşa cum susţin deja, într-un serial difuzat zilnic la Radio România Cultural, şi pe care foarte curînd, începînd din 1 aprilie (ca un manifest împotriva păcălelii politice continue şi generalizate), îl voi relua pe blogul meu, dacă vrem să trăim bine sîntem condamnaţi să devenim, aproape ca în democraţia ateniană, nişte cetăţeni profesionişti. În lipsa unei clase politice cultivat-responsabile, va trebui să ne profesionalizăm civic.

În vederea apropiatelor alegeri locale, va trebui să învăţăm de urgenţă, aşa cum se asfaltează acum străzile în Bucureşti şi Constanţa, adică peste noapte, ce înseamnă un oraş actual, iar viitoarea campanie electorală va trebui să se transforme într-un examen de cultură urbană.