10.12.2015
It is easy to buy into the common belief that there is a severe global shortage of talent. While there is some truth to this, it is important to train people and invest in systems that recognize talent, including unconventional talent. Without such an approach, we all become part of the problem rather than part of the solution. (Dr. Uma G. Gupta, consultant în recunoaşterea talentelor)

Vi s-a întâmplat vreodată să vă întâlniţi cu un om şi el să vă lase cu gura căscată prin ceva unic, care îl deosebeşte de ceilalţi oameni? Vi s-a întâmplat să vreţi să mulţumiţi cuiva pentru că v-a dăruit o bucurie şi să nu ştiţi cum să îl găsiţi? Vi s-a întâmplat să descoperiţi oameni foarte talentaţi şi să vreţi ca toată lumea să afle despre ei, să vreţi să împărţiţi cu ceilalţi ceea ce aţi simţit voi special în acea întâlnire? Mie mi s-a întâmplat de nenumărate ori şi nu vreau să las să treacă aceste momente magice ale întâlnirii cu cineva fără să vi-l povestesc şi vouă. Şi aş vrea să aflu de la voi despre oamenii pe care nu am avut încă şansa să îi întâlnesc, dar care v-au bucurat pe voi.

Vă propun o rubrică de laude adresate oamenilor pe care îi admirăm, oamenilor pe care îi iubim, oamenilor în talentul cărora credem. Vă propun o rubrică în care să dăm unor oameni, fie ei mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, un semn că mergem alături de ei.

O să fie totodată (şi) o rubrică în care vom vorbi de cei care merită urmăriţi şi o să ne îndemnăm unii pe alţii să ne bucurăm de fiecare pas frumos pe care îl vor face. Sper ca cei care se vor regăsi în această rubrică să ne emoţioneze în continuare şi sper ca, având alături sprijinul nostru, al celor de pe LiterNet, să le fie puţin mai uşor să ajungă la destinaţie de fiecare dată.

O să fie o rubrică uneori puţin nedreaptă, pentru că se întâmplă ca un grup de oameni să fie cei care, împreună, ne-au făcut ziua frumoasă şi o să alegem dintre ei unul singur despre care să vorbim. Dar o să vină rândul fiecărui om care merită menţionat să apară în această rubrică. Sunt convins. Pentru mine o să fie o rubrică a întâlnirii, nu o să scriu din amintire şi cu luciditate analitică, ci sub impulsul momentului, în chiar seara zilei în care am simţit bucuria. Pentru voi poate să fie la fel, sau poate să fie altfel. Voi decideţi.

Să pariem pe nişte oameni, să le prezentăm realizările şi să le spunem că fac bine ceea ce fac. Să le dăm curaj, bătându-i pe umăr şi spunându-le: "Credem în voi, avem nevoie de voi, vă aşteptăm!" Să le întindem acea mână de care au nevoie, nu pentru a-i ajuta să îşi găsească paşii, ci pentru a le spune că ceea ce fac a ajuns la noi şi că ne-a bucurat.

O să fie o rubrică în care o să se posteze când o să vreţi voi, atunci când cineva o să vă facă să scrieţi o pagină şi să o trimiteţi la LiterNet, la [email protected]. Dacă voi primi cinci texte care să mă convingă pe zi o să apară toate cele cinci, dacă nu o să fie nici unul timp de câteva luni voi aştepta să vi se întâmple întâlnirea care să vă facă să scrieţi. Singura regulă e să scrieţi cu diacritice şi să nu depăşiţi 2.000 de cuvinte.

3 comentarii

  • buuun
    [membru], 09.06.2008, 18:56

    foarte buna idee!

  • RE: buuun
    [membru], 29.09.2009, 11:29

    Şi dacă sunt anonimii anonimilor? Va trebui probabil să vă convingem cu fanatismul cu care credem în ei. Cu care mergem pe mâna lor. OK. Merită încercat.
    Sofia B.

  • Demi-urg?!
    exargue, 20.12.2011, 12:01

    ”sub impulsul momentului, în chiar seara în care am simţit bucuria”
    io mă bucur tătă zâua, nu numa-n sară.
    să punie, zâci?
    io simţ aşe o bucurie că sunt io!
    că nu mă scăp din vedere,
    nitzsche a me, nietzsche a altora.

    (dar pentru ce, dacă postarea e din decenbrie, 2011, comentariile sunt din an in an in urmă?!)

Publicitate

Sus