27.03.2008
Se pare că arta contemporană nu mai poate funcţiona decât în lipsa ideilor preconcepute. Iar Răzvan Mazilu, reprezentând acel personaj complex cu care ne-a obişnuit - balerin, coregraf, actor, chiar şi creator de costume, de această dată - este o personificare autentică a acestui fenomen.

Aşadar, pe scena tot mai deschisă experimentului de la Teatrul Naţional de Operetă condus cu curaj în ultimul timp de regizorul Răzvan Dincă, poate fi văzut un spectacol care îşi propune în mod manifest să atragă către scena cultă publicul cu o medie de vârstă de 20 de ani.

Urban Kiss este povestea acestui tip de spectatori, care de altfel a şi compus, într-o proporţie covârşitoare, publicul care a umplut sala Operetei. Forţarea limitelor stilistice pe care le reprezintă genul operetei, asumarea în repertoriul teatrului a unor spectacole aflate la intersecţia genurilor, o atitudine cross-over dusă cât mai departe, poate reprezenta, iată, cheia succesului. Toate acestea sunt îmbinate la Operetă cu o politică de publicitate şi de PR cât permite bugetul de agresivă, bazându-se în măsura posibilului pe personalul teatrului, iar dacă nu, pe ceea ce oferă tot mai libera piaţă artistică din domeniu.

Povestea este extrem de simplă şi de plauzibilă, iar arta protagonistului stă în talentul său de a o transforma într-o poveste cu valenţe artistice. Dar această linie familiară, faptul că fiecare din cei care aparţin generaţiei de 20 de ani se regăseşte câte puţin în ceea ce se întâmplă pe scenă, îi conferă forţa expresivă.

Urban Kiss este cu adevărat un spectacol multimedia (deşi această denumire este folosită acum cu prea puţin discernământ) şi îmbină muzica de diverse orientări, cu dansul - şi el prezent în diverse ipostaze, precum dans contemporan, street-dance, jazz sau chiar gimnastică (prezenţa ca guest-star a gimnastului Marius Urzică reprezintă o altă dovadă în ceea ce priveşte lipsa de idei preconcepute a coregrafului Răzvan Mazilu, care reuşeşte să inducă valenţe artistice apariţiei celebrului gimnast, integrându-l perfect în conceptul urban al spectacolului). Alături de muzică şi dans, prezenţa artelor plastice şi mai ales a proiecţiilor video este pregnantă, în faţa spectatorilor petrecându-se simultan cel puţin două acţiuni, cea de pe scenă prezentată live de balerini şi cea de pe fundal, filmată, sugerând intens tocmai această combinaţie eclectică şi uneori haotică specifică epocii contemporane.

Deşi vorbeşte despre istoria unui singur personaj, El (Răzvan Mazilu), Urban Kiss este incontestatbil un spectacol de echipă (Monica Petrică, Monica Strat, Sorina Tiron, Diana Ferencz, Violeta Dumitraşcu, Diana Petrache, Teodora Ghinea, Oana Vâlceanu, Mihaela Ştefănescu, Florin Tănase, Daniel Dobre, Istvan Teglas, Andrei Ciobanu, cu participarea extraordinară a lui Marius Urzică). Pentru a contura drumul personajului principal din mrejele "Marelui Oraş" către "Iubirea, drum spre lumină", printr-o succesiune de numere voit disparate, Răzvan Mazilu se bazează pe talentul lui de a-şi seduce partenerii de scenă, de a-i trage după el în orice tip de experienţă artistică, puzzle-ul care se reduce în final la esenţializarea relaţiei artistice între Ea şi El (Monica Petrică şi Răzvan Mazilu) fiind una dintre cele mai convingătoare şi directe pledoarii pentru a aduce publicul tânăr către arta contemporană.

0 comentarii

Publicitate

Sus