mănânc un sâmbure, mereu mănânc ceva când mă apucă să scriu aici,
aşa, mănânc şi mă gândesc la copiii cu poze de pe poverty.com
la cei trei copii care au fost acum o clipă şi care acum nu mai sunt,
la cei nouă copii care au fost cât timp am aberat eu aici şi care acum nu mai sunt,
la cei o mie care au fost cât timp eu râdeam cu prietenii şi care acum nu mai sunt,
la cei o sută de mii care au fost cât timp tu făceai lucruri specifice lui tu şi care acum
nu mai sunt,
şi mă gândesc:
e o utopie să scrii despre alţii, să scrii despre altcineva, cu totul şi cu totul despre ea, sau el, fără
să scrii deloc despre tine, doar despre ea sau el,
ea care să nu fie prietena ta, el care să nu fie iubitul tău,
mănânc un miez şi cred că astfel de lucruri se întâmplă la capătul lumii,
am o lume rotundă în buzunare, e o bilă oranj de 1 leu, câştigată la
te învârteşti şi câştigi, pe strada eternităţii, pe o bilă oranj nu îmi pot pune nici o dorinţă,
şi îmi imaginez:
dacă arunc înspre cer lumea mea rotundă de plastic oranj, ar putea ploua oranj sau ar putea ca
soarele să se facă din plastic oranj sau îngerul să vie din plastic oranj şi
câte şi mai câte s-ar putea întâmpla dacă aş arunca spre cer mica mea lume rotundă din buzunare,
ar veni îngerul, mi-ar vinde un pont: scoate din ecuaţie g mic, ar zice îngerul,
eu aş scoate din ecuaţie g mic, buun, acum înlocuieşte cu ce vrei tu,
cu ce vreau eu, îngere? l-aş întreba retoric, apoi mi-aş imagina:
dacă aş înlocui g mic cu un epsilon bine ales, m-aş face cu încă o lume pe inimă, dacă aş înlocui
g cu o altă literă sau g cu x necunoscuta sau g cu x necunoscutul sau aş înlocui g cu un sunet,
cu do, la alegere, sau aş lipi în locul lui g mic o castană,
e o idee bună să lipeşti o castană, sare îngerul, o castană e maro şi aproape rotundă,
seamănă întocmai cu lumea voastră, se hlizeşte îngerul,
aş putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aş putea desena un cerc, un opt,
nu, zice îngerul, ideea cu opt nu e bună, dumnezeu citeşte pe orizontală,
atunci eu tai optul cu un creion ascuţit de domnul Pa şi pun în loc o clipă,
o clipă, îngere, o clipă face cât trei copii fără aripi, cât trei bacşişuri la unul, charon,
o clipă în plus pentru ei, îngere,
o clipă, zise îngerul
şi atunci îngerul îşi imaginează
2 comentarii
- arete...excelent, fără dexterităţi[membru], 17.05.2008, 14:11
Ar fi ideal dacă n-ar fi necesare atîtea dexterităti ca îngerul să-şi imagineze Alina...:)Eheei şi pe urmă cine ştie ce-şi imaginează !
- Felicitarile mele, Alina![membru], 06.01.2010, 12:36
Draga Alina,
Te urmaresc de mult timp aici, in revista, dar imi uitasem parola si nu reuseam sa scriu un comentariu.
Imi plac foarte mult poeziile tale. Sunt romantice, iar eu sunt o visatoare si imi fac bine, pur si simplu. As zice ca au un efect terapeutic, domnisoara doctor.
Te imbratisez cu dragoste si iti urez un An Nou foarte bun!
Mama ta trebuie sa fie mandra. Eu sunt fericita ca te cunosc.
Cecilia Badea
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate